|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al șaptelea: desfrînații
Sufletele bagã de seamã cã Dante e viu și-l roagã sã se destãinuiascã lor (1-24)
Cele douã cete de desfrînați (25-39)
Pilde de desfrîu (40-90) Guido
Guinizelli și trubadurul Arnaut Daniel
(91-148)
1 Pe cînd toți trei în șir mergeam astfel
pe mal, maestru-mi tot spunea aoare:
- „Ascultã-mi sfatul, sã te-ajuți cu el!".
4 Pe-obrazul drept eram lovit de soare
ce jos spre-apus tot cerul inundîndu-l
schimbase-n alb albastra lui coloare.
7 Iar roșul foc cu umbra mea fãcîndu-l
sã parã și mai roș, pe mulți vãzui
c-aveau, mergînd, numai spre-aceasta gîndul.
10 Prin semnu-acesta drept motiv le fui
de vorbã, deci, și-așa și cuvîntarã:
- „Nu pare-a fi nãlucã trupul lui".
13 Pe cît puteau, apoi, înaintarã
spre-a ști-ntr-adins, dar grij-avînd tot insul
de-a nu ieși de unde n-ar fi-n parã.
16 - „Tu cel ce nu de leneș, ci-ntr-adinsul,
mergi cel din urmã, ca mai mic fiind,
te rog, de foc și sete eu aprinsul;
19 de-al tãu rãspuns nu-s singur eu dorind,
ci toți aceștia simt mai mare sete
ca de-apã rece-un Etiop ori Ind,
22 sã-mi spui cum faci cu trupul tãu pãrete
luminii-așa cã parcã încã lui
aripi sã zboare-al morții sol nu-i dete."
25 Așa-mi vorbi un duh, și-am vrut sã-i spui,
și-aș fi și spus, de n-aș fi fost deodatã
atras spre-alt lucru nou care-l vãzui.
28 Cãci altã gloatã 'nainta-nșiratã
prin mijlocul cãrãrii-acei de foc
spre-aceasta ce m-opri-ntrebînd miratã.
31 Vãzui cum se salutã reciproc
și, vesele de-un scurt festin, cum toate
sãrut își dau, dar fãr-a sta pe loc.
34 Așa-n de-a valma negricioasei gloate
furnica-n bot atinge pe-o furnicã,
de drum spre-a se-ntreba, de scopuri poate.
37 Sfîrșind grãbit urarea lor amicã,
pe cînd plecau, din gurã tot poporul
vedeam cã pe-ntrecute glas ridicã.
40 Cei nou sosiți: „Sodomul și Gomorul!".
Cei vechi: „S-ascunse-n vacã Pasifee
ca taurul s-alerge-a-i stinge dorul".
43 Și-apoi cum gruii-o parte spre Ripeea
și-o parte fug spre țãri de soare pline,
de ger aceștia-mpinși, de arșițe-aceia;
46 așa se duce-un stol, iar altul vine,
și toți se-ntorc la vaiul lor plîngînd
și primul plîns ce le ședea mai bine.
49 Și toți aceiași ce de-ntîiul rînd
m-au fost rugat, venirã sã-și împace
atenți și gata de-ascultat pãrînd.
52 Iar eu, vãzînd din nou acum cã-mi face
rugare,-am zis: - „Tu, sigure popor
s-ajungi, oricînd va fi, sã guști și pace,
55 nici verzi nu mi-am lãsat la cei ce mor,
nici coapte membrele, ci clar vã fie
cã-n oase-aici le am și carnea lor,
58 și urc pe-aici spre-a nu mai fi-n orbie.
Din cer o Doamnã-mi dete-acest favor
sã trec prin lumea voastr-o hainã vie.
61 Dar fie-vã-n curînd supremul dor
sãtul și ceru-acela sã v-adune
ce-i cel mai larg și cel mai plin de-amor,
64 sã-mi spuneți voi, spre-a ști și eu ce spune,
ce stol sînteți, și voi, și pãtimașul
popor ce-acum în dosul vostru-apune?".
67 Nu stã nãuc altminteri ciobãnașul
din munți, privind în muta sa mirare
cînd, prost și pãdureț, el vede-orașul,
70 cum stã-ntre umbre-acoalea fiecare.
Dar cînd s-a alinat în ei uimitul,
ce-n sîrg s-alinã-n orice suflet mare,
73 așa-nceput-a-ntîi spre noi venitul:
- „Ferice tu, ce dintr-a noastr-ocinã
științã-ncarci, spre-a-ți fi mai bun sfîrșitul!
76 Acei ce-ncolo merg au marea vinã
pe care-ai sãi lui Cezar triumfînd
în fațã i-o-mputau, strigînd: «Reginã»!
79 De-aceea se despart «Sodom» strigînd,
precum ai și-nțeles din auzite,
arsurii lor rușine-adãogînd.
82 A noastre vicii-au fost ermafrodite;
umana lege-aceștia n-o urmarã,
ci pofta și-o-mplineau ca niște vite.
85 Deci, cînd ne despãrțim, spre a noastr-ocarã
strigãm de fapta lacomei femei
ce fiarã deveni-n cioplita fiarã.
88 Acum ne știi și vezi și cauza ce-i.
Pe nume poate-ai vrea sã știi și cine?
Dar n-am nici timp, nici nu știu cine-s ei.
91 Dar vreau sã-ți stîmpãr dorul dinspre mine:
sînt Guido Guinicell, și-aci-n spãlare
fiindcã m-am cãit spre-a vieții fine".
94 Cum veseli fiii-au fost, în jalea mare
ce-avu Licurg, cînd mama fu aflatã,
așa fui eu, dar neg pe-așa de tare,
97 cînd însuși se numi-el, și-al meu un tatã
și-al altora mai buni cari-au cîntat,
cari rime dulci de-amor au scris vrodatã;
100 și multã vreme-am mers și-ngîndurat
și ca și surd, privindu-l cu durere,
dar pentru foc eu tot departe-am stat.
103 Cînd fui apoi sãtul de-a lui vedere,
cu-acel cuvînt ce-orice-ndoieli îți ia
i-am spus cã-i fac cu drag orice mi-ar cere.
106 Iar el: - „Prin cîte-aud, tu-n mintea mea
atare-o clarã urmã lași, cã Lete
s-o-ntunece-ori s-o stingã n-o putea;
109 dar dacã-i drept ce mi-ai jurat, poete,
motiv iubirii, ce de mine-o ai
și-n toate mi-o arãți, ce fapt îi dete?".
112 - „A tale versuri dulci - îi replicai -
ce-or face scump condeiul ce le scrise
cît timp va dãinui modernul grai."
115 - „O, frate-acest ce ți-l arãt - îmi zise,
și-un duh mi-a arãtat în fața lor -
în grai matern cu mult mã biruise.
118 În prozã de roman și-n vers de-amor
i-a-nvins pe toți, și las' pe proști sã-mpartã
verdict c-ar fi Gerald superior.
121 Nu-n fond vãd ei, ci-n larma cea deșartã
talent, și-astfel închid pãreri ce-avurã
mainte-a ce-asculta de minte-ori artã.
124 Așa și lui Guiton din gurã-n gurã
mulți vechi i-au dat întîiul rang și-onorul,
și mulți apoi prin artã-l întrecurã.
127 Acum, atît de larg de-ți e favorul,
încît tu poți și-n claustru-a te sui
în care-i Crist mai mare-a tot soborul,
130 un «Tatãl nostru» pentru mine-i zi,
c-atît ne-ajunge-n lumea asta-n care
ni-e stins-orice putințã de-a greși."
133 Spre-a face loc și altui duh, îmi pare,
ce-aproape sta, pieri în foc deodatã
cum piere-afund și-un pește-n apa mare.
136 Iar eu, mergînd spre umbra arãtatã,
i-am spus c-ar vrea și lui a mea dorințã
sã-i facã loc și-onoarea meritatã.
139 [El prinse-a zice cu bunãvoințã:
- „Îmi place-atît ce-mi ceri cã, ascultînd,]
nu vreau s-ascund și nici nu-mi e-n putințã:
142 eu sînt Arnold ce plîng și merg cîntînd.
Dar sper, vãzînd trecuta mea prostie,
voios, de-o zi ferice de-oarecînd.
145 Și-acum te rog, pe-acea valoare vie,
ce pînã-n culme fi-ți-va-ndrumãtor,
la timp, aminte-amarul meu sã-ți fie".
148 A zis, pierind în foc curãțitor.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
