|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al șaselea: lacomii
Mirarea umbrelor (1-9) Piccarda
(10-15) Bonagiunta da Lucca și „dulcele
stil nou" (16-63) Forese prezice
pedeapsa apropiatã a lui Corso Donati
(64-99) Al doilea pom mistic și pilde de
lãcomie (100-154)
1 Nici pasul vorba și nici vorba pasul
nu ni-l slãbea; vorbind mergeam grãbiți
așa ca-mpins de vînturi bune vasul.
4 Iar morții-n jur din nou pãrînd muriți,
vãzîndu-mã cã-s viu, trãgeau mirare
de mine-acum prin ochii lor scobiți.
7 Iar eu, urmînd pornita cuvîntare:
- „Din cauza celuilalt e mersul lui
mai lin de cum i-ar fi de-altfel, îmi pare.
10 Dar unde-o fi Picarda? Știi sã-mi spui?
Și-n cîtã gloatã-n juru-ne s-adunã
vrun vrednic de vãzut nici unul nu-i?".
13 - „O, sora mea, frumoasã ea și bunã,
nu știu ce-a fost mai mult, se veselește
în 'nalt Olimp purtînd a ei cununã!"
16 Așa dintîi și-apoi: - „Nu ni s-oprește
pe-oricine sã-l numim, cãci deformat
prin foame chipu-atît ni se pocește.
19 Acest de-aici (și-un duh mi-a arãtat)
e Bonagiunt din Luca; mai 'nainte
puțin și-acel din toți cel mai uscat,
22 Bisericii întregi i-a fost Pãrinte.
Din Tours a fost și-n post o sã-și dezgroape
țiparii din Bolsena-n sos fierbinte".
25 Și pe-alții mulți mi-i arãtã de-aproape;
și-a fi numiți plãcere le era,
cãci toți pãreau cu zîmbet sub pleoape.
28 Vãzui pe della Pilla cum uza
degeaba dinții; Bonifaciu, care
hrãni pe-așa de mulți cu stola sa;
31 pe sir Marchez, ce nu cu sete mare,
a stat la Forli tot de cupe pline
și-n veci n-a fost sãtul, c-a fost atare.
34 Apoi cum prețuiești și-alegi în fine
așa fãcui și eu cu cel din Luca,
pãrînd de-altfel cã-l și cunosc mai bine.
37 Vorbea-n murmur, și nu știu ce Gentuca
simții pe unde-i dã a lui sentințã
amarul chin ce-i mistuia nãluca.
40 - „Tu, cel ce-mi pari așa de cu voințã
sã-mi spui ceva, fã voia ta-mplinitã
și-astîmpãrã și-a mea și-a ta dorințã!"
43 - „Nãscut-o doamnã e, dar ne-nvãlitã,
de-al cãrei drag iubitã va sã-ți fie
cetatea mea, oricît e de hulitã.
46 Tu ai sã mergi cu-aceastã prorocie.
Și-al meu murmur de-ți fu spre vro eroare
avea-vei fapta certã mãrturie.
49 Dar spune-mi drept, ești tu acela oare
ce rime noi a scris ce-așa vestirã:
«O, voi, femei de-amor cunoscãtoare»?".
52 Iar eu: - „Sînt unul care cînd mã-nspirã
amorul, îmi notez, și-n urma lui,
ce-mi cîntã el eu cînt apoi pe lirã".
55 - „Acum vãd, frate, ce departe fui,
și eu și Iacob și Ghiton, ca mine
de noul stil frumos, de care-mi spui.
58 Eu vãd cum pana voastrã strîns se ține
pe urma celui ce dicteazã-n voi,
cum pana noastrã n-a fãcut, vezi bine!
61 Ci-n stil nu pot vedea un soi și-alt soi,
cîți vrînd sã placã toate le-afecteazã."
Și ca și mulțãmit tãcu apoi.
64 Precum cocorii ce la Nil ierneazã
s-adun-aori în stol și-apoi în zborul
grãbit al lor în șir se-ndepãrteazã,
67 așa fãcu și-aici întreg poporul.
Întorși spre dreapta i-am vãzut cum pasã,
fãcîndu-i iuți și foamea lor și dorul.
70 Și cum un om trudit de-alerg își lasã
pe soți sã meargã, pînã ce-și mai curmã,
pãșind încet, înecul ce-l apasã,
73 așa lãsînd sã treacã sfînta turmã
Fores, venea cu mine-n rînd mereu.
- „Cînd am sã te revãd?" - îmi zise-n urmã.
76 - „Ce zile-am de trãit - am zis - știu eu?
Dar n-o sã-ntorc cu-atît de iuți vîntrele,
spre-a nu fi-ntîi la mal cu dorul meu.
79 Cãci locul cel ursit vieții mele
se pare-urnit spre-o jalnicã ruinã
din zi în zi mereu cãzînd în rele!"
82 - „Deci mergi! - a zis. Pe cel mai plin de vinã
de coada unei bestii-l vãd eu tras
.
spre valea-n veci lipsitã de luminã;
85 sporește-al bestiei mers din pas în pas
crescînd mereu, pînã-i strivește toate
și-l vãd un trup diform pe cîmp rãmas.
88 N-au mult a se-nvîrti aceste roate -
și-n sus privi spre cer - și fi-ți-va clar
ce vorba mea sã-ți spuie-acum nu poate.
91 Te las acum, cãci nouã-ntr-ãst hotar
ni-e timpul scump, așa de scump tot stropul,
și-l pierd prea mult, pe-un pas cu tine rar."
94 Cum prinde-un ins din stol ades galopul,
ieșind din rarul trap de cãlãrași,
al primei lupte-onor fiindu-i scopul,
97 așa porni și el cu grabnici pași,
iar eu rãmasei cu-acei doi cu minte
ce-au fost ai lumii-atît de mari fruntași.
100 Cînd fu-n adînc intrat acu 'nainte,
cã ochii mei îl urmãreau, precum
cu mintea-i urmãream a lui cuvinte,
103 vãzui alt pom, și nu departe,-n drum
cu ramuri verzi frumoase și-ncãrcate
spre care ne-ntorsesem chiar acum.
106 Vãzui popor cu mîinile 'nãlțate
strigînd nu-ș' ce spre fructul neajuns;
cum pruncul dornic și flãmînd se zbate,
109 iar cel rugat nu-i dã nici un rãspuns,
ci și mai mult dorința spre-a i-o-ncinge
ridic-obiectul vrut, nu-l ține-ascuns.
112 Și ca-nșelați, plecau fãr-a-l atinge.
Iar noi sosirãm și la pomu-acel
ce-atîtea rugi și-atîta plîns respinge.
115 - „Pe-alt mal urmați, și vã feriți de el;
de Eva smultul pom acesta nu e,
ci e mai sus, și-acesta-i e surcel."
118 Din crengi nu-ș' cine-așa-ncepu sã spuie.
Trecurãm deci, poeții dragi și eu,
pe-alt mal, lipiți de partea care suie.
121 Zicea din pom: - „Aminte-aveți mereu
pe cei în nori nãscuți, cum beți, mișeii
cu duplu piept s-oștirã cu Teseu,
124 și bînd cum s-arãtarã slabi iudeii
și nu-i vru Gedeon tovarãși, cînd
venea din culmi sã-ntîmpine madeii!".
127 Lipiți de-acel pãrete-acum mergînd,
pãcate ce-au intrat prin guri, urmate
de-așa de-amar cîștig, noi ascultînd,
130 și-apoi în largul cãii descurcate,
privind fãr-a vorbi vro vorbã frîntã,
fãcurãm pași vro mie, cînd deodatã:
133 - „Ce-umblați voi trei și singuri, fãr' de țîntã?" -
ne zise-un glas, și-am tresãrit acu,
cum sare-un cal fricos cînd se-nspãimîntã.
136 'Nãlțai deci capul ca sã vãd ce fu;
și-n veci cuptorul roșii-așa nu face
metale-ori sticlã, și nici lucii nu,
139 ca unul ce ne zise: - „De vã place
s-urcați în sus, cotiți acum spre mine,
pe-aici se duc acei ce merg spre pace!".
142 Orbit de-aspectul lui m-am dat în fine
în dosu-acelor mari învãțãtori,
ca omul ce-ascultînd din spate-ți vine.
145 Și cum, eroldul umedelor zori,
o boare-n mai, adie-aducãtoare
de-un plin miros de ierburi și de flori,
148 așa simții pe fruntea mea o boare,
simțeam și-a penelor bãtaie linã
cu mult miros de-ambrozie-adietoare.
151 Iar el zicea: - „Ferice, cui luminã
din grație-i veni, sã n-aibã pieptul
robit de pofta gurii-apururi plinã,
154 ci-o foame-atîtã cîtã e cu dreptul".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
