|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al șaselea: lacomii
Pe cînd se urcã în brîul al șaselea, Stațiu explicã din ce cauzã se gãsește în brîul al cincilea (1-54) și cum s-a convertit la creștinism
(55-114) Ajung în brîul lacomilor
și aud strigîndu-se pilde de cum-
pãtare (115-154)
1 Era acum în urmã-ne rãmas
și solul ce ne-a dus pe-a șasea scarã,
acel ce de pe frunte-alt P mi-a ras.
4 Și Beati el pe cei ce cãutarã
dreptatea i-a numit; iar dînșii lui
un sitiunt, dar fãr-altce, strigarã.
7 Iar eu urcînd urmam, nu greu cum fui
într-alte guri, pe-ai mei, în umblet iute
și nici o trudã nu simțeam cã sui.
10 Și-atunci Virgil: - „Aprinsã de virtute
orice iubire-aprinde pe-alta-n cale,
de-ndatã ce ea flacãri dã, vãzute.
13 Așa, din clipa ce-ntr-a noastrã vale
sosit-a Juvenal care-mi spunea
ce drag obiect îți sînt iubirii tale,
16 s-a-ntors spre tine-atît de mult a mea
un om necunoscut mai drag sã-ți fie,
și scurt acum și-ãst drum îmi va pãrea.
19 Dar spune-mi tu (și-mi iartã-n prietenie
de las eu frîul prea-ncrezut de-a dreptul,
și ca și-amic vorbește-mi și tu mie)
22 cum tu, prin multa rîvn-a ta-nțeleptul
cel plin de simț, pierdut-ai buna fire
sã lași zgîrcenie-atît sã-ți ardã pieptul?".
25 Mișcar-aceste vorbe la zîmbire
pe Stațiu-ntîi, și dete-apoi rãspuns:
- „Orice-mi vorbești mi-e drag semn de iubire.
28 E drept c-aori vezi lucruri ce-s de-ajuns
sã fie-un fals obiect de dubitare,
temeiul lor real fiind ascuns.
31 Tu crezi, cum dovedește-a ta-ntrebare,
din cauza poate-a stãrii ce-o avui,
cã-n viaț-aș fi hrãnit porniri avare.
34 Ci-acestui viciu eu strãin îi fui
așa de mult cã multã desmãsurã
cu mii de luni de cazne-o [petrecui].
37 Și dacã n-ar fi fost sã-l am în urã,
de cînd știui cum tu strigași odatã,
ca și-ndîrjit pe-umana-ne naturã:
40 «La ce nu-mpingi tu, foame blãstematã
de-argint, în oameni poftele perfide»,
urlînd împinge-aș și-azi povara datã.
43 Atunci simții cã prea se pot deschide
a mele mîini, și seama eu mi-am tras
cum poate-ãst rãu ca și-altele ucide.
46 O, cîți vor învia cu capul ras,
din neștiințã, ce le-opri și-n viațã
cãința lor și și-n extremul pas!
49 Sã știi cã orice rãu ce este-o fațã
direct opusã altui rãu, fac cor
și usuc-aci-mpreun-a lor verdeațã.
52 Și dac-am fost aci-ntr-acel popor
ce-și plînge viciul avariției sale,
eu fui pentru acel opus cu-al lor".
55 - „Pe cînd însã cîntai tu dupla jale
ce-avu Iocasta-n luptele haine -
vorbi poetul doinei pastorale -,
58 din cîte Clio ne-a cîntat prin tine
nu pari credinții-a-i fi primit tu harul
ce, fãr' de ea, știrbește-oricare bine.
61 De este-așa, al cui fu felinarul,
ce soare-avuși, luminã ca sã-ți dea
sã-ntinzi vintrele spre-a urma Pescarul?"
64 „Din peșteri pe Parnas m-ai dus a bea
tu-ntîi de toți, și-așa mi-ai fost deci mie
tu, dupã Dumnezeu, lumina mea.
67 Ai fost ca-n noapte-un om ce-avînd fãclie
în dosul sãu, lui nu-i e de folos,
ci-aratã calea celor ce-au sã vie.
70 Cînd «Timpii se prefac - strigare-ai scos -
dreptatea și-aureul veac revine
și-un proaspãt neam din cer scoboarã jos».
73 Poet prin tine fui, creștin prin tine
dar clar spre-a face ce-am schițat puțin,
eu mîna-ntind sã dau colori depline.
76 Era de-acum întreg pãmîntul plin
de-acel cuvînt ce-n lume sãmãnîndu-l
l-au dus trimișii-acelui regn divin,
79 și-așa de mult îți concorda și gîndul
de care-am spus, cu-apostolii cei noi,
cã drag îmi fu sã-i tot aud spunîndu-l.
82 Și-atît de sfinți mi se pãrur-apoi,
încît, goniți de Domițian cînd furã,
nu fãrã plîns vedeam a lor nevoi.
85 Cît timp fui viu, ei și-ajutor avurã
din partea mea, și-a lor curate-opinii
fãceam sã am orice-altã sectã-n urã.
88 Deși chiar pîn-a nu-mi fi dus elinii,
în vers la Teba-n cîmp m-am botezat;
de fricã îns-am ocolit creștinii,
91 și tot pãgîn mult timp m-am arãtat,
și-n rîp-a patra pentru-a mea scãldare
eu patru veacuri și mai mult am stat.
94 Și-acum tu, cel ce-mi rupseși vãlul care
mi-ascunse bunul ce l-am spus, tu, bune,
fiindc-avem destul timp de urcare,
97 de știi, de vechiu-ne Terențiu-mi spune
în ce loc e? Și Varo, Plaut, Cecil,
sînt dînșii condamnați și-n ce genune?"
100 - „Ei, Persiu și-eu - a zis Virgil -
și mulți sîntem cu grecul ce fusese
al muzei noastre cel mai drag copil,
103 în primul cerc al Iadului, și-adese
de munte-acolo vorbã se deschide,
[pe care-a noastre doici sãlaș alese]
106 și-Anacreon cu noi și-Euripide
și mulți din grecii-a cãror frunte-avu
cununi de mirt, și-Agat și Simonide;
109 sînt și de-acei pe cari-i cînți și tu
Antigona, Deifila și Argia
și-Ismene, tristã tot așa cum fu,
112 și cea ce-odat-a arãtat Langia,
și fiica lui Tiresias și Tete
și-n rînd cu-a ei surori Deidamia."
115 Tãcut acum și-unul și altul stete,
din nou atenți ce loc au sub picioare,
scãpați de-urcuș și liberi de pãrete.
118 Erau rãmase patru servitoare
de-a zilei, jos, și-a cincea sta la car
în sus țintindu-și oiștea-n dogoare,
121 cînd zise el: - „Spre gol ne catã iar
sã-ntoarcem umãrul cel drept, și steiul
și-aici sã-l ocolim ca-ntr-alt hotar".
124 Aci-ndreptar ne-a fost deci obiceiul,
și-avînd și-asensu-acelei umbre sfinte,
luarãm drum mergînd cu tot temeiul;
127 eu singur, îndãrãt, ei mai 'nainte,
și multe-așa din ce vorbeau mergînd
din arta noastr-am prins învãțãminte.
130 Dar dulcea vorbã le-o curmã curînd
un pom ce-aflarãm drept în cãrãruie
cu bun miros și mîndre mere-avînd.
133 Din ram în ram, cum bradul se gurguie
spre vîrf, acesta-n jos se-nrãmura,
ca nimeni, cred, în el sã nu se suie.
136 Pe partea-n care drumu-nchis era
cãdea din deal șivoi de apã clarã
ce numai sus prin foi se rãsfira.
139 De pom poeții-ncet s-apropiarã.
Dar iat-un glas strigat-a dintre foi:
- „Din pomu-acesta nu gustați!", și iarã:
142 - „Sta-n gînd mai mult Mariei - zise-apoi -
sã iasã nunta-n rînd și-n toate bune,
nu gura ei, ce-azi plînge pentru voi.
145 Iar ap-a bea romanelor strãbune
de-ajuns le-a fost: mîncãrile-n amar
le-avu Danil și-a strîns înțelepciune.
148 Fu primul veac ca aurul cel rar,
și ghinda,-n foame-i, dulce-i fu s-o guste
și-orice pîrîu în sete-i fu nectar.
151 Avu premîndã miere și lãcuste,
din cari trãi-n pustiu Ion odatã,
de-aceea-n veci el glorie-o sã guste
154 și-i mare-atît cum cãrțile-l aratã".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
