|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al cincilea: avarii
și risipitorii
Invectivã împotriva „lupoaicei vechi"
(1-15) Pilde de sãrãcie și dãrnicie
(16-33) Ugo Capet (34-81) Pilde
de zgîrcenie (82-123) Cutremurul
(124-144) Curiozitatea lui Dante
(145-151)
1 Mai bunã vrere-a-nvins pe cea sãracã,
deci nesãtul de ap-al meu burete
l-am scos, spre-a-i fi pe plac, fãrã sã-mi placã.
4 Și-așa plecai, și-a lungul stîncii dete
Virgil prin locul liber, prin strîmturã,
cum mergi pe-un zid, lipit de parapete,
7 cãci neamul cui cu strop de strop îi curã
prin ochi un rãu ce-ntreaga lume-o-mbatã
sta-n partea dreapt-aproape-n surpãturã.
10 Lupoaicã veche, fire-ai blãstematã!
Cît toate alte bestii-ai prãzi mai bune,
cãci foamea ta e-n veci nesãturatã!
13 O, cer, de-a cãrui roți ne place-a spune
cã pot sã schimbe-orice-omeneascã stare,
cînd va veni și-acel ce-o va rãpune?
16 Mergeam acum cu pasul rar și mare,
iar eu atent numai la umbre-acuma
cum triste plîng cu-adîncã vãietare.
19 Și-un glas am auzit, cã-n treacãt numa',
„Mario dulce"-n fațã-ne, și frînt
ca-n ceasul nașterii cum plînge muma.
22 Și-apoi: „Sãracã fost-ai pe pãmînt
cum poți vedea din mizerul ospiciu
în care ți-ai depus tu fructul sfînt".
25 Și-alt glas apoi: „O, vrednice Fabriciu,
mai bine-ai vrut sãrac întru virtute
decît avînd bogate-averi cu viciu".
28 Mi-au fost aceste-atîta de plãcute
cã tot trecui, dorind știut sã-mi fie
acel din gura cui pãreau nãscute.
31 El mai cînta de larga dãrnicie
ce-a fapt-o Nicolai cu trei fecioare,
spre-onoare vrînd sã duc-a lor junie.
34 - „Tu, cel cu vorbe-atît de 'nãlțãtoare,
ce om ai fost? De ce numai de tine
sînt spuse-aceste demne-elogii, oare?
37 N-o fi rãspunsu-ți fãr' de nici un bine
de-o fi sã-ntorn sã-mi torc puținul tort
al vieții cei ce zboarã cãtr-o fine."
40 - „Voi spune,-a zis, dar nu pentru cã port
vrun dor ca sã m-ajuți, ci pentru-acele
ce date-ți sînt mainte-a fi tu mort.
43 Eu sînt sãmînț-acelei plante rele
ce-n umbrã țãri creștine-astfel le-mbracã
încît fruct bun azi rar culegi din ele.
46 Dar Gand, Douai și Lille și Brugia dacã
ar fi-n puteri, s-ar rãzbuna curînd!
Și-l rog pe-Acel ce știe tot, s-o facã!
49 Ugo Capet fui nume-n lume-avînd;
Filipii-urmași și Ludovicii-mi furã
ce-n Francia-s regi acum, de-al doilea rînd.
52 Fui fiu de mãcelar. Cînd dispãrurã
toți vechii regi pînã la unul cui
i-a fost mai drag sã-mbrace hainã surã,
55 cu-a țãrii cîrmã-n mîini eu mã vãzui.
Prin nouã cuceriri dînd spor averii
și plin de-amici, așa putere-avui
58 încît trecui și frînele puterii
lui fiu-meu, și mantia regalã,
și-acesta-i capul blãstematei serii.
61 Cît timp bogata zestre provensalã
n-a stins rușinea-n neamul meu, putu
puține el, dar nu cãzu-n greșalã.
64 Prin silã și minciuni de-aci-ncepu
sã facã jaf: rãpite, drept amendã,
Ponthieu, Normania și Gasconia fu;
67 veni-n Italia Carol și, spre-amendã,
jertfi pe Conradin; pe Toma-n fine
în ceruri l-a respins, tot drept amendã.
70 Eu vãd, și nu-i departe,-un timp ce vine
cînd alt Carol din Francia se ridicã,
spre-a fi și el și-ai lui știuți mai bine.
73 Nu oști avînd, ci lancea inimicã
ce-a Iudei fu, și-mpunge-astfel cu ea
încît Florenței burta i-o despicã.
76 Nu țãri de-aici, ci-ocarã va avea
și crime el pe-atîta lui mai grave,
pe cît lui toate-un moft îi vor pãrea.
79 Pe cel ce iese rob al propriei nave
îl vãd vînzîndu-și fata, ca s-apuce
pe dînsa bani, ca hoții pe-alte sclave.
82 Zgîrcenie, tu, la ce-i mai poți seduce,
cînd neamul mi l-ai tras în lanțul tãu
încît în tîrg el propria carne-o duce!
85 Spre-a mai spãla ce-or face-ori fac ei rãu,
vãd crinul în Alagna cum scoboarã
pe Crist robindu-l în vicarul sãu.
88 Îl vãd batjocorit a doua oarã,
și fiere vãd cã-i dau, și-i dau oțet
și-așa-ntre vii tîlhari ei ni-l omoarã.
91 Și vãd pe-acest un nou Pilat, proclet,
cum, nesãtul cu-atît, în lãcomie
pãtrunde-n temple fãrã de decret.
94 Cînd, Doamne-al meu, avea-voi bucurie
sã-ți vãd și rãzbunarea ce-nvãlitã
în taina ta-ndulcește-a ta mînie!
97 Acum, ce-am spus de-unica logoditã
a Spiritului Sfînt și ce te pune
sã-mi ceri spre-a-ți fi de mine lãmuritã,
100 în orice rug-a noastrã ni se-mpune,
cît timp e zi; ci-ndatã ce-nnopteazã,
în locul ei, contraru-i scris sã sune.
103 Pigmalion ne ține gura treazã
atunci, cum, nesãtul de-avere, furã,
devine paricid și-apoi trãdeazã,
106 și-avarul Mida-n trista-ncurcãturã,
a cui nebunã cerere-mboldește
etern pe om a hohoti din gurã.
109 De-Acam nebunu-oricare-și amintește
cum el furã din spolii,-ncît mînia
lui Iosua și-aici parcã-l lovește.
112 Pîrîm cu pe Safora pe-Anania;
slãvim ce moarte-avu Eliodor
și-ntregul munte-l umple infamia
115 acelui ce-a ucis pe Polidor.
Și-apoi: - «Al aurului gust cum pare,
sã spui, tu, Crass, cã ești cunoscãtor»".
118 Aori cîntãm încet și-aori mai tare
precum ne-ndeamn-afectul a vorbi,
cu pas mai mic, și iar cu pas mai mare.
121 Deci binele ce-l spunem peste zi
nu singur îl cîntam, dar de-astã datã
cîntînd pe-aproape-alt ins nu s-auzi".
124 Eram acum plecat cu bunul tatã,
zorind pe cît aveam puteri din fire,
sã facem spor cãrãrii, cînd deodatã
127 simții un tremur, ca de-o prãbușire,
trecînd prin deal, și-atunci m-a prins la fel
un ger cum simte dusul la pierire.
130 Nu cred c-a fost mai zguduit nici Del
mainte-a ce Latona cuib a-și pune
spre-a naște-ai cerului doi ochi în el;
133 și-atare chiu tutinde-a prins sã sune
încît m-a strîns Virgil, lipit sã-i stau:
- „Cît timp eu te conduc sînt toate bune".
136 „Mãrire întru cei de sus", cîntau
cu toți, cum auzii din locu-n care
putui s-aud de-aproape ce strigau.
139 Nesiguri noi stãteam, și-n nemișcare,
ca și-ascultînd pãstorii-același cînt,
pîn-a-ncetat și tremur, și cîntare.
142 Apoi urmarãm drumul nostru sfînt,
privind la cei ce-ntorși ca și 'nainte
la plîns, zãceau cu fețele-n pãmînt.
145 De nu mã-nșal-aducerile-aminte,
cu dorul meu de-a ști vro neștiințã
nicicînd n-a dus o luptã mai fierbinte,
148 decît acum, gîndind, și-a mea dorințã
nici nu-ndrãznea-ntrebãri, de-al cãii zor,
și nici prin mine-a ști n-avui putințã.
151 Și-așa mergeam timid și gînditor.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
