|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al treilea: mînioșii
În asfințitul soarelui (1-12) Pilde
de mînie (13-45) Îngerul pãcii
(46-65) Înspre brîul al patrulea
(66-81) Doctrina iubirii (82-123)
Topografia moralã a Purgatoriului
(124-139)
1 Socoți, creștine, de te-a prins pe golul
din Alpi vrodat-o negurã prin care
de-abia zãreai ca prin pelcea sobolul,
4 și-apoi cînd deasa și-umeda-ncãrcare
începe-a se rãri, cum poate-abia
pãtrunde [greu prin ea slãbitul soare]
7 și-atunci vei fi cu-nchipuirea ta
pe-aproape-adus sã vezi și tu ca mine
ãst soare-aici pe-un timp, cînd se culca.
10 Și-așa deci potrivindu-mi pașii bine
cu-ai lui Virgil, ieșii din nor afarã
în ziua moartã jos pe sub coline.
13 O, fantazie, care-ades separã
pe om de lume-ncît el n-are știre
chiar mii de tube-n jur de-ar fi-n fanfarã,
16 de n-ai din simțuri, de-unde-ai tu pornire?
Te mișcã vro luminã-n cer iscatã
prin sine-ori vrerea Cui ne-o scurge-n fire?
19 Fãptura ticãloasei ce schimbatã
fu-n pasãrea ce simte-a ei plãcere
supremã-n cînt, îmi apãru deodatã,
22 iar mintea mea atît de cu putere
s-a strîns în sine-ncît degeaba-n el
fãcu sã-i fie-oricãrui simț ce-i cere.
25 Feroce-apoi un rãstignit rebel
descinse ca vedenie-ntr-a mea minte,
trufaș în fațã-i și murind astfel.
28 Și marele-Ahasver îi sta 'nainte
și-Estira lui și justul Mardochí
ce-ntegru fu și-n fapte și-n cuvinte.
31 Iar cînd și-acest tablou mi se topi
prin sineși el, cum piere și-o bãșicã
din lipsa apei care-o face-a fi,
34 în vis îmi apãru o junã fiicã
plîngînd amar și-așa zicînd: „Reginã,
de ce-n mînie-ai vrut a fi nimicã?
37 Tu te-ai ucis, sã scapi pe-a ta Lavinã,
și m-ai pierdut; și-s eu care bocește;
nu plînge, mam,-a lui, ci-a ta ruinã!".
40 Precum se rupe-un somn cînd ne lovește
luminã nouã-nchișii ochi, și pîn-a nu
muri de tot el rupt se zvîrcolește,
43 așa vedenia mea se rupse-acu,
cînd fața mea de-o mult mai grea lucoare
decît ni-e nouã-n uz lovitã-mi fu.
46 Privii sã vãd cam unde-aș fie eu oare,
ci-atunci un glas ce-a zis: „Pe-aici sã suie",
fãcu din mine-oricare-alt gînd sã zboare,
49 ca-n locul lor atîta dor sã puie
sã vãd pe cel ce-a zis, cum e și vrerea
în care-odihnã pînã n-aflã nu e.
52 Dar ca de soare, cînd orbind vederea
lumina-i multã-l face-ntunecat
așa mi-a fost învins-aici puterea.
55 - „Acesta-i sol divin și, nerugat,
ne-aratã drumul muntelui spre bine
și-n propria sa luminã e-mbrãcat.
58 Cu noi el face ca și-un om cu sine:
acei ce-așteaptã rugi, vãzîndu-ți zorul,
haini doresc sã nege-a face bine.
61 Chemãrii sfinte-urmeze-ne piciorul,
suind cît timp prea noapte încã nu-i,
cãci pînã-n zori ne-oprește-apoi zãvorul."
64 Așa vorbi, și pașii mei și-ai lui
spre-o scarã-ntorși tindeau la ea sã vie,
și-ndatã ce la prima treaptã fui,
67 simții mișcãri de-aripi cum îmi adie
pe-obraji un vînt, și Beati printre ele
„pacifici, cari n-au o rea mînie".
70 Erau acum așa de sus acele
luciri ce sînt ai nopții 'nãintași
încît albeau pe cer tutindeni stele.
73 „O, tu, putere-a mea, de ce mã lași?",
ziceam în gînd, simțind cã se topește
mereu puterea slabilor mei pași.
76 Eram și unde scara contenește
urcușul ei, și-am stat înfipți pãrînd
asemeni navei cînd la mal s-oprește.
79 Puțin am stat atent aici, crezînd
prin noul cerc s-aud vro noutate;
mã-ntoarsei spre Virgil apoi zicînd:
82 - „Sã-mi spui, o, dulce tatã, ce pãcate
în cercu-acesta-și spal-al sãu popor?
De stãm din mers, nu sta din cuvîntate".
85 Iar el: - „Iubirea binelui, ce lor
fals țel le-a dat, o-ndreapt-aici; trîndava
lopat-acum o bat din nou cu zor.
88 Ci-atent asculte gîndul tãu, și-afla-va
spre-a ști mai bine,-atîta lãmurire,
cã rod frumos aduce-ți-va zãbava.
91 N-a fost fãrã de-amor nicicînd zidire
cum nu-i - mi-a zis - Puterea creatoare;
iar el, cum știi, e psihic sau din fire.
94 Dar cel firesc e-n veci fãr' de eroare;
greșește primul, sau țintind rãime,
sau dînd un plus ori minus de vigoare.
97 Cît timp e-ntors spre bunurile prime
și-n cele secundare-nfrînã zborul,
nu poate naște-o rea plãcere-n nime.
100 Dar cînd s-a-ntors spre rãu, sau prea cu zorul
vîneaz-un bun, sau prea puțin, zidirea
lucreaz-atunci cum nu vrea Creatorul.
103 De-aici tu poți pricepe cã iubirea
e-n voi sãmînț-a tot ce se socoate
virtute-ori fapt ce merit-osîndirea.
106 Dar pentru cã iubirea-n veci nu poate
sã-și uite-obiectul drag spre care curã,
scutite-s de-ura proprie-n lume toate.
109 Și cum nu poți concepe-o creaturã
nici ruptã de-al ei Prim, nici stînd de sine,
strãin de el e orice-nclin spre urã.
112 Deci rãul vrut, de-mpart, cum judec, bine,
e numai rãul ce pe altu-l doare
și-n lutul vostru-n triplu chip el vine.
115 Strivind pe-al sãu vecin spereaz-onoare
un om, așa cã numai asta-l face
din slava lui pe-acela sã-l doboare.
118 Se teme-alt om cã poate sã-l dezbrace
de-onor și faimã altul care suie,
deci ciudã-l prinde și contraru-i place.
121 Alt om ofensa-n suflet și-o încuie
hain atît, cã-i orb spre rãzbunare
și-unicu-i gînd e pe-altul sã-l rãpuie.
124 Acest triform amor e cel pe care
îl plîng mai jos. Dar de-altu-acum sã-ți spun
ce bunu-n chip corupt în ochi îl are.
127 Confuz concepe-oricine Primul bun,
în care cat-odihnã și-l dorește:
deci toți spre-a-l dobîndi silințã-și pun.
130 Deci spre-a-l vedea și-avea, de vã-mboldește
prea-ncet al vostru-amor, dupã cãințe
cu just amar ãst cerc vã pedepsește.
133 Mai este-un bun, ci nu-s în el priințe,
cãci nu-i nici bun temei, nici fericire
nici sad și fruct a orice mîntuințã.
136 Cei prea porniți spre-acest fel de iubire
deasupra-ne-n trei cercuri ai sã-i vezi.
Cum este însã tripla-le-mpãrțire
139 nu-ți spun, ca însuți tu sã cercetezi".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
