|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al treilea
Mînioșii (1-24) Convorbirea lui
Dante cu Marco Lombardo despre confuzia între cele douã puteri:
lumeascã și spiritualã (25-141)
Plecarea lui Marco la cele dintîi raze
de luminã (142-145)
1 Drãcescul hãu și-o noapte vãduvitã,
pe-o boltã strîmtã de-orișicare stele
ci-atît mai mult de nori acoperitã,
4 n-au pus nicicînd un vãl vederii mele
ca fumul gros ce-aici ne-acoperea,
și nici așa de-amar simțit de piele.
7 El ochii nu-i rãbda deschiși sã stea;
prudent de-aceea credinciosul duce
m-a strîns la el ca mîna sã mi-o dea.
10 Cum merge-un orb, urmînd pe cel ce-l duce
spre-a nu greși și-a da de ceva-n drum
ce-i poate-ori rãni ori moarte chiar aduce,
13 mergeam prin aerul și grozavul fum
atent la vorbe-ntruna repetate
de-al meu poet: - „Sã nu te pierzi acum!".
16 Și voci sunau, rugînd îndurerate
de pace toate, și de milã bunul
al lumii Miel ce spal-a ei pãcate.
19 Tot Agnus Dei le-ncepea comunul
tropar, și-aveau și-un text și-o melodie,
așa cã parcã toți ar fi fost unul.
22 Și-am zis: - „Maestre, spirite sã fie
ce-aud?". Iar el: - „Aievea e ce zici,
și trec mergînd sã spele-a lor mînie".
25 - „Dar cine, tu, ce-al nostru fum despici
vorbind de noi așa c-ar fi sã parã
cã-mparți în zile timpul tãu și-aici?"
28 Aceste vorbe-n drum ni s-adresarã.
Și-atunci Virgil: - „Nu sta tãcut și spune,
și-ntreabã-l deci de e pe-aici vro scarã".
31 Iar eu: - „Tu, cel ce scoarța și-o depune
spre-a merge alb la Cel ce te-a zidit,
de-mi vei urma tu ai s-auzi minune".
34 - „Urma-te-voi pe cît mi-e-ngãduit;
și-n fum de-avem o piedecã vederii,
în locul ei voi pune-auz sporit."
37 - „Merg sus - am zis - în scutecu-nfãșerii
pe care moartea ni-l dizolv-odatã,
și-aici eu viu prin vãile durerii.
40 De Domnul grație-atîta de mi-e datã
încît voi sã-i vãd eu curtea lui,
pe-o cale-acum de mult ne-ndãtinatã:
43 n-ascunde cine-ai fost, ci drept sã-mi spui,
și spune-mi de suim noi bine-anume,
ca-n vorba ta-ncrezut, vegheat sã sui."
46 - „Lombard eu fui și Marcu-i al meu nume,
bãrbat expert, iubii acea valoare
spre care-azi tinde-așa puținã lume.
49 Mergi bine-n sus, de mergi spre trecãtoare."
Așa dintîi, și-apoi: - „Cînd vei fi sus,
fã rugi, te rog, și pentru mine-aoare".
52 - „Mã leg pe legea mea sã fac ce-ai spus,
ci-ntîi - i-am zis - sã-mi curmi nedumerirea
cã dacã n-o dezleg, sînt om rãpus.
55 Fu simplã-ntîi și mi-o spori rostirea
din vorbele-ți ce-adînc m-asigurarã
de-un fapt ce-mi spui și spus îmi fu și-airea.
58 E lumea-ntr-adevãr pustie, darã,
de tot, cum spui, de-orice virtuți și-apune
sub multa rãutãții ei povarã?
61 Dar rogu-te deci, cauza tu mi-o spune,
s-o vãd și eu, și altora s-o spui,
cãci unu-n noi, și-n cer alt ins o pune."
64 Adînc suspin, pe care amaru-n „hui"
sfîrșitu-l-a, el scoase-ntîi, și: - „Frate!
e oarbã lumea, și din ea tu sui!
67 Voi viii vreți sã fie cãutate
oricare cauze-n cer, prin rea pãrere
cã toate-ar fi fatal prin el mișcate.
70 De-ar fi așa, în voi libera vrere
distrus-ar fi; și n-ar fi just rãzbun
din bun s-aduni plãceri, din rãu durere.
73 Prin cer temei la fapte vi se pun.
Nu zic: la toate. Dar lãsînd c-aș spune,
voi minte-aveți sã știți ce-i rãu și bun,
76 și vrere-aveți, ce trudnic de rãpune
cu ceru-n luptã-ntîiele-i ciocniri,
ea-nvinge tot, de-o duc și zodii bune.
79 Puterii prime și mai bunei firi
cu drag supuși, ea minte-n voi creeazã
și-asuprã-i cerul n-are-nrîuriri.
82 Deci, dacã lumea de-astãzi devieazã,
e cauza-n voi, e-n rãul vostru zel;
și vreau sã-ți spui și cum s-argumenteazã.
85 Ieșind, din mîna Cui cu drag de el
se bucurã mainte-a ce sã fie,
c-un prunc, ce rînde-ori plînge-n joc, la fel,
88 prostuț un suflet, el nimic nu știe
decît cã-mpins de-un Creator senin,
el vrea cu drag ce-i face-o bucurie.
91 Dintîi se simte-atras de-un bun puțin;
se-nșalã-n el, ci-aleargã și-l culege,
cînd frîu sau ghid nu-abat al sãu înclin.
94 Aici, drept frîu, nevoie-avem de-o lege,
și-apoi, drept scut cetãții-adevãrate,
mãcar al unui turn, se cere-un rege.
97 Legi sînt, dar n-au de cine fi urmate.
Al turmei cap e bun rumegãtor,
ce-i drept, dar n-are unghii despicate.
100 Cînd vede lumea deci pe-al ei pãstor
hrãnindu-se cu ce și ea se-nfruptã,
îi place-așa și n-are de-alta zor.
103 Cã lumea deci din rãu mai rãu se luptã,
e cauza cîrma rea, cum vezi și tu
dar nu c-a voastrã fire-ar fi coruptã.
106 Doi sori avut-a Roma cînd fãcu
pãmîntul bun, ca duplul drum sã-l vadã,
și-al cerului și-al lumii, dar acu
109 ei reciproc s-au stins. Unind o spadã
și-o cîrjã, fac, prin duplã-mpiedecare,
fatal din rãu în și mai rãu sã cadã.
112 Unite, teamã una de-alta n-are.
De nu mã crezi ce spui, privește-un spic:
cunoști dupã sãmînț-orice rãsare.
115 În țara dintre Po și-Adige, zic,
gãseai virtuți și simț mãcar la unii,
mainte-a-ntra-n gîlcevuri Frideric;
118 acum fii sigur cã nu-s ei nebunii
sã vrea rușinea cea care se teme
de-a sta-n contact și de-a vorbi cu bunii!
121 Dojanã nouãi vremi dã vechea vreme
prin trei bãtrîni cui pare-le surghiun
cã prea-ntîrzie Domnu-n cer sã-i cheme.
124 Conrad Palazzo și Gherard cel Bun
și Guido de Castell, cui pe frîncește
«lombardul simplu» mult mai bine-i spun.
127 Primind douã puteri în ea, firește,
cãci douã oști în ea-s amestecate
și și pe ea și sacu-și murdãrește".
130 - „O, Marce-al meu, ce bine spui tu, frate!
Acum vãd eu de ce-au înlãturat
pe tribul Levi-a-ntra-n ereditate.
133 Dar ce Gherard ca pildã mi l-ai dat
c-ar fi rãmas din stinșii mai 'nainte
spre-a fi dojan-acestui veac stricat?"
136 - „Ori tu mã-ncerci, ori graiul tãu mã minte,
cã pari a nu ști pe Gherard! Și-o spui
tu, cel vorbind toscanice cuvinte?
139 Deloc eu nu-i cunosc al[t] nume-al lui.
I-aș zice poate-al Gaiei, dupã fatã.
Cel Sfînt cu voi! De-aci-s oprit sã sui.
142 Vezi albul colo ce prin fum s-aratã
lucind; acela-i îngerul de-aci,
și pîn-a nu veni, sã plec îmi catã."
145 Se-ntoarse-apoi, nevrînd a mai vorbi.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
