|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al doilea: pizmãreții
Brîul pizmãreților. Glasuri aeriene care amintesc pilde de milostenie
(1-42) Pedeapsa datã pizmãreților (43-84) Convorbirea lui Dante cu
Sapia (85-154)
1 Eram în capul scãrii de-unde vine
cã muntele se-mparte-a doua oarã,
pe care-urcînd se vindecã oricine.
4 Și tot așa un brîu aci-ncunjoarã
întregul deal, ca-n prima-ncingãturã,
atît cã arcu-i mult mai strîmt scoboarã.
7 Nici umbre-aici nu vezi, nici o figurã;
pereții lui și golul drum întreg
asemeni sînt cu-a stîncii fațã surã.
10 - „De-oi sta s-aștept popor ca sã-nțeleg
ce drum sã iau, mã tem - Virgil vorbit-a -
cã prea tîrziu voi ști ce drum s-aleg!"
13 Spre soare-apoi și-a-ntors nedumerita
privire-astfel cã osie-a fãcut
din dreapta sa, iar stîngii-i dete-orbita.
16 - „Luminã sfîntã-n care-acu-ncrezut
încep eu noul drum - a zis -, condu-ne
cum cere drumul nou ce-am început.
19 Luminã dai, cãldurã dai, Preabune,
deci tu ne fii mereu conducãtorul,
de n-ai vrun alt temei ce ți se-opune."
22 Pe-un spațiu noi fãcurãm pași cu zorul
cît loc aici de-o milã se socoate,
în timp puțin, c-așa ne-mpinse dorul.
25 Și iatã voci (dar ce popor le scoate
noi nu vedeam) spre noi zburau acu,
chemînd cu drag la cina milei toate,
28 Cuvîntul spus de-ntîia voce fu
„vin n-au", și-n zbor rostitele cuvinte
le-a spus din nou și-n dosu-ne trecu.
31 Nici n-a fost stins ecoul vocii sfinte
cînd alta-n urma ei: - „Eu sînt Oreste",
și ca și-aceea-n zbor trecu 'nainte.
34 - „O, tat' - am zis -, ce glasuri sînt aceste?"
Abia-ntrebai, și-al treilea glas, din spate:
- „Iubiți pe-acel ce inimic vã este!".
37 Virgil atunci: - „Cornicea asta bate
a pizmei vinã, și-astfel de amor
sînt plesnele acestui bici purtate.
40 Contrarã voce-o are frîul lor.
Și cred cã pînã ce-o s-ajungi la pasul
iertãrii-o sã cunoști și-acest popor.
43 Ci-nfipt cu ochii de-unde vine glasul
în fațã-ne tu duhuri vei vedea,
de-a lungul stîncii toate-avînd popasul".
46 Cãscînd cu mult mai mult privirea mea,
vãzui în fațã-mi umbre cu mantile,
coloare-avînd cum stînca o avea.
49 Nu mult am mers apoi, și rugi umile
plîngeau: „Mario, cere pentru noi,
voi, sfinți cu toții,-o, Petre,-o, Mihaile!".
52 Nu cred c-ar fi pe lume-aici vrun soi
de oameni azi cu fire-așa barbarã,
cari n-ar fi plîns de ce-am vãzut apoi!
55 Cînd furãm deci aproape-ncît s-aparã
din schime clar ce-amar lor li se dete,
prin ochi durerea-mi izbucni amarã.
58 Pãreau cã poart-un gros suman în spete
și unul pe-altul razim își cãtau
și toți ședeau proptiți de-acel pãrete.
61 Așa milogii-acei ce pîine n-au
la hramuri stînd, cerșindu-și ce sã-mbuce
proptiți deolaltã cap în cap ei stau,
64 ca mult mai mare milã sã te-apuce,
nu numai prin auz, dar prin vedere,
cãci tot aceeași milã ea ne-aduce.
67 Cum n-au de soare orbii-o mîngîiere,
așa și-aceste umbre-aici de cer
n-au nici o parte-n oarba-le veghere.
70 Cãci tras prin gene-aveau un fir de fier,
[cusut precum la șoim i se petrece]
cînd nu-i supus la cîte i se cer.
73 Pãrîndu-mi cã-i injurie-n cale-a trece
vãzînd pe-aceștia fãr' de-a fi vãzut,
privii spre domn ca dubiul sã mi-l sece.
76 Știu-ndeajuns ce-am vrut sã-i spun, eu mut
și fãrã ca s-aștepte-a mea-ntrebare,
- „Vorbește,-a zis, dar scurt și priceput".
79 Virgil mergea pe partea de pe care
sã cazi din mal în gol prea lesne poți,
cãci gardenã-mprejur deloc el n-are,
82 și-ntr-altã parte-aveam pe-acei devoți
ce storc așa prin trista cusãturã
cã-n plîns aveau scãldatã fața toți.
85 Și-ntors spre ei: - „O, gintã tu, sigurã
sã vezi lumina primã, ce dorinții
supreme-a voastrã-i cea mai mare-arsurã
88 sã-mprãștie mila spuma conștiinții
din voi cît de curînd, ca sã vã cadã
curat curgînd printr-însa rîul minții.
91 sã-mi spuneți voi și dulce-mi dați dovadã
de-amor, de-i vrun latin pe-aci, și bine
îi poate fi, cred eu, ca sã mã vadã".
94 - „O, frate,-un cetãțean e fiecine
cetãții cei din cer, ci vrei sã spui:
pribeag care-a trãit prin țãri latine?"
97 Puțin mai înainte de-unde fui
așa-mi pãru c-aud rostind cuvinte,
de-aceea ca sã vãd spre el trecui.
100 Vãzui un duh pãrînd cã ia aminte
și-așteapt-atent, de-ntrebi tu cum anume?
El sus ținea bãrbia sa 'nainte.
103 - „Tu, cel ce spre-a sui-n mai bunã lume,
te-ucizi - am zis -, de ești cel ce-ai rãspuns,
sã faci sã te cunosc prin loc și nume!"
106 - „Din Siena fui, și-nvidia m-a strãpuns;
cu-aceștia-n rînd îmi spãl ticãloșia,
plîngîndu-i Lui spre-a nu ne fi ascuns.
109 Nebunã fui, deși mã chem Sapia.
Mereu mai mare-aveam de rãu strãin
decît de propriu-mi bine, bucuria.
112 Și, ca sã crezi cuvîntul meu deplin,
de fui nebunã, ascult-a mele spuse.
Mergeam în jos pe-al anilor mei clin;
115 cînd oastea-n cîmp pe lîngã Colle-o duse
cetatea mea și inimicii ei,
eu cerului cerui ce însuși vruse.
118 Bãtuți și puși pe-amarã fug-ai mei,
cînd am vãzut ce goanã-i despreunã,
cumplit m-am bucurat de-a lor cãdere,
121 încît, privind spre cer, strigai nebunã:
«De-acum ori este-ori nu-i un Dumnezeu!»
cum face mierla-n scurta vreme bunã.
124 La finea vieții mã-mpãcai și eu
cu Cel de Sus, dar și prin pocãințã
eu tot n-aș fi scãzut amarul meu,
127 de n-ar fi fost sã-mi fie cu priințã
prin rugã-i Pietru Pieptenarul, care
prin mila sa-mi scurtã din suferințã.
130 Dar cine-i fi tu, cel ce-a noastrã stare
o-ntrebi, și porți și ochii-așa cum vrei
și sufli cînd vorbești, precum îmi pare?"
133 - „Vor fi cusuți aici și ochii mei,
dar numai timp puțin, cãci adunarã
puțin venin de-nvidie prin ei.
136 Dar groazã-mi e de cazna cea amarã
de mai de jos, și-n inimã simt bine
de-acum cã sînt strivit de-a ei povarã."
139 - „Dar cine te-a condus aici pe tine,
de crezi și-ntr-un întors?", fu vorba lui.
- „Acest ce tace-aici și e cu mine.
142 Sînt viu; de-aceea, dacã vrei sã pui
s-alerge jos mortalele-mi picioare
și pentru tine,-alese duh, sã-mi spui."
145 - „E mare semn de-a cerului favoare
și-atît de nou s-auzi, ce ne vorbești -
ajutã-mi deci prin ruga ta aoare.
148 Și rogu-te pe tot ce tu iubești,
de-o fi vrodatã sã mai calci Toscana,
onoarea mea-ntre-ai mei sã mi-o-ntregești.
151 Tu-i cautã-ntre nebunii cei ce vana
speranțã-n Telamon o vor plãti
cu mult mai mult decît sãpînd Diana,
154 dar și mai rãu de admirali va fi."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
