|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul întîi: trufașii
Rugãciunea sufletelor trufașe
(1-36) Convorbirea lui Dante cu
Umberto Aldobrandeschi și cu
Oderisi da Gubbio (37-108)
Provenzan Salvani (109-142)
1 „O, Tat-al nostru care-n ceruri stai,
nu circumscris, ci prin amor mai mare
de primi zidiții ce-mprejur îi ai,
4 puterea și-al Tãu nume-l aib-oricare
fãpturã-n preamãriri, cum se cuvine
spre-a-ți mulțãmi de dulcea ta suflare.
7 Și vie-ți pacea-mpãrãției sfinte,
cãci noi, spre-a o gãsi, noi nici un spor
n-avem prin noi, cu toat-a noastrã minte.
10 Cum jertfã-ți dã și-al îngerilor cor
a sa voințã-n cîntece de-Osana,
așa sã-ți dea și oamenii pe-a lor.
13 Și dã-ne și-azi și-n orice zile mana
cãci fãr' de ea-ntr-aceastã grea pustie
noi haru-l cãutãm și-aflãm prihana.
16 Și cum iertãm vrun rãu ce-o sã ne fie
fãcut de-alt om, ne iart-orice greșalã
și nu cãta spre-a noastrã vrednicie.
19 Virtutea-ne, ce-așa de-ușor se-nșalã,
n-o ispiti cu-acel ce-n rãu ne-a tras,
ci scapã-ne de multa lui nãvalã.
22 Dar, Tatã drag, acest din urmã glas
nu-i pentru noi, cãci de-asta nu ne doare,
ci pentru-acei ce-n urmã-ne-au rãmas."
25 Și lor și nou-astfel fericitoare,
vin umbrele purtînd povara-n spate
asemeni celei ce-o visezi aoare,
28 și-ocol fãcînd au trudele gradate
și toate plîng, pe cea dintîi cununã,
spãlînd ce-avurã-n lumea lor pãcate.
31 Cînd pentru noi se roag-aci-mpreunã
oricînd și-astfel, dincoace pentru ele
cît pot sã fac-acei ce-au vrere bunã!
34 Datori sîntem a le-ajuta sã-și spele
lumescul semn, ca limpezi sã ia zborul
ușoare-n sus spre veșnicele stele.
37 - „Descarce-vã de plumb Judecãtorul
prin mila lui aripile-n curînd,
spre a fi zburace-așa precum vi-e dorul,
40 ce drum e cel mai scurt, spre scãri mergînd?
Și, dacã sînt mai multe,-atunci vezi bine,
vã rog sã ne-arãtați pe cel mai blînd.
43 Fiindc-avînd acest ce e cu mine
tot haina lui Adam cea din nãscare,
[încet e la suiș, oricînd s-ar ține]."
46 N-avui putinț-a ști pe duhul care
rãspuns i-a dat la ce-a dorit sã-i spuie
acel ce m-aducea pe-aici, ci-atare
49 rãspunsu-i fu: - „De-aici departe nu e
la dreapta, tot pe mal, un drum de-urcat
pe care poate-ușor și-un viu sã-l suie.
52 De-acest pietroi de n-aș fi-mpiedecat
ce gîtului trufaș povarã-mi zace
și-mi ține capu-așa de-adînc plecat,
55 privire-aș eu pe-acest ce-i viu și tace
sã-l vãd cã poate-odatã-l cunoscui
și-a fi de cazna mea durut l-aș face.
58 Latin și-al unui prinț prin Tosca fui
Guilelm Aldobrandesc pe tata-l cheamã,
dar nu știu de-i cunoașteți faima lui.
61 De vechiu-mi neam și faptele de-aramã
a moșilor fui ãst fel de semeț
încît, nesocotind obșteasca mamã,
64 aveam pe-oricine-atîta-ntru dispreț
cã fui ucis, precum în Siena știe
și-n toatã țara ei orice drumeț.
67 Eu sînt Umbert; nu însã numai mie
mi-a fost spre-amar, ci-a-mpins spre tristul port
pe toți ai mei fîrtați a lor trufie.
70 De-aceea am acest pietroi sã-l port,
cît timp în cer mã are Domnu-n urã:
ce n-am fãcut ca viu o fac ca mort".
73 Eu, vrînd s-ascult, plecai a mea staturã;
și-atunci un duh, nu cel care-mi vorbise,
s-a-ntors sub piatra ce-i fãcea strîmturã;
76 privi, mã cunoscu, pe nume-mi zise,
cu greu ținînd spre mine-un ochi deschis,
cum stam precum atenția mã-ndoise.
79 -„O - zisei eu -, nu tu ești Oderis,
a Gubiei falã și-a acelei arte
ce-o cheam-aluminare prin Paris?"
82 - „O, frate,-a zis, cartoanele ce-mparte
azi Franco Bolonez sînt mult mai bune,
și-i gloria-ntreag-a lui și-a mea e-n parte.
85 Ce spui, firește, nu puteam eu spune
trãind, din cauza slãbiciunii mele,
spre slava goal-avînd porniri nebune.
88 Și-atari trufii aici au sã se spele.
Și nici aici n-aș fi, dar în cãințã
cãzui cît timp puteam sã mai fac rele.
91 E glorie goal-a omului putințã!
Spre vîrf verdeaț-abia i-o vezi și nu e,
de n-o ajung și timpi de nepriințã.
94 Crezu-n pictur-a fi și Cimabue
stãpîn a tot, și-n umbrã e rãmasã
azi faima lui, de Giotto cel ce suie.
97 Așa și-un Guido celuilalt îi lasã
al limbii-Olimp, și poate-i și nãscut
acel ce pe-ambii-i va goni din casã.
100 Umana faimã-i vîntul ce-a bãtut,
venind acum din dos, acum din fațã
schimbînd numirea sa dupã ținut.
103 Vei fi tu mai vestit trecînd din viațã
în ani cãrunți, decît prin carnea vie
ieșind pe cînd te poartã doica-n brațã,
106 în mia de-ani? Un timp în veșnicie
mai scurt decît o clipã-n roata care
din toate-n cer o știm cea mai tîrzie!
109 Toscana-ntreag-urla de-acesta care
în fața mea cu greul drum se luptã,
și-n Siena grijã nimeni azi nu-i are,
112 deși i-a fost stãpîn, pe cînd fu ruptã
în furia ei Florența ce fusese
semeaț-atunci, pe cît e azi coruptã!
115 E faima voastr-al ierbii fir ce-adese
se stinge-așa c-abia veni și nu-i,
prin raza cui din glii el tînãr iese."
118 Iar eu: - „Smerenie-n inimã tu-mi pui
fãcîndu-mi marea bub-a mea sã sece,
dar cine-i cel de care tocmai spui?".
121 - „Salvani Provenzan, și-aci petrece,
fiindc-avu - mi-a zis - trufașul țel
ca Siena-ntreagã-n jugul lui s-o plece.
124 Așa a mers și merge-așa la fel,
de cînd e mort. Spre-atare caznã mînã
a fi-ngîmfat de tot prea mult ca el!"
127 Iar eu atunci: - „Dar dac-un duh ce-amînã
mereu, pînã la moarte,-a se cãi,
e-nchis mai jos și nu se urcã pînã
130 nu trece-ntregul timp cît îl trãi,
de nu i-l scad cu ruga muritorii,
așa curînd aici el cum veni?".
133 - „Pe cînd trãia - mi-a zis - mai plin de glorii,
lãsînd, din propria vrere,-orice rușine
s-a-nfipt în Siena-n for ca cerșetorii
136 și ca sã-și scoat-amicul din suspine
și temnița lui Carlo, el aici
cerșea zvîcnindu-i toate-ale lui vine.
139 Nu-ți spun mai mult, și-obscur poate cã-mi zici;
dar nu mult timp va trece, și vecinii
așa-ți vor face-ncît o sã-ți explici.
142 Și-ãst fapt l-a smuls din joasele confinii."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
