|
Conținut: "Divina Comedie"
Ante-Purgatoriul. Brîul
al doilea: leneșii
Întîlnirea cu alte suflete dintr-aceeași
ceatã (1-24) Îndoiala teologicã a lui
Dante și explicarea lui Virgil (25-57)
Întîlnirea cu Sordello din Mantova
(58-75) Invectiva lui Dante
împotriva Italiei corupte și a Florenței
(76-151)
1 Cînd sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut
rãmîne trist și-aruncã singur ținte
și trist repetã cum ar fi fãcut;
4 cu celãlalt merg toți, care 'nainte
și care-n urma lui, și, dîndu-i coate,
din lãturi altul îi aduce-aminte.
7 El nu stã-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dã se mîntuie de el,
și scapã de-mbulziș astfel cît poate.
10 Așa-ntorceam eu fața-n desu-acel
popor sosit, spre toți de lîngã mine,
și-așa prin promisiuni, scãpam la fel.
13 Și pe-aretinul cel de mîini haine
ucis, de Ghino Tac, aci-l vãzui,
și-acel ce-n goanã se-necã-n rovine.
16 Era și-acel pisan, din cauza cui
pãru Marzuc cel bun așa de tare,
și mîini tindea spre cer, în plînsul lui,
19 Novell; și d'Orso, ca și-acel ce fuse
prin pizme și-urã dat pieririi pradã,
dar nu prin vina proprie, cum îmi spuse.
22 Eu zic de Della Brosa. Deci sã vadã,
stãpîna din Brabant, cît timp e vie,
ca nu-ntr-o turmã mult mai rea sã cadã!
25 Iar cînd fui liber de-umbrele cari mie
astfel mi se rugau, spre-a fi-n putințã
mai iute-n cer prin ruga mea sã vie,
28 am zis: - „Tu-mi pari cã negi cu stãruințã,
tu, facla mea,-ntr-un text al tãu cã poate
sã schimbi prin rug-a cerului sentințã;
31 dar asta e ce-o cer acestea toate!
Spereazã ei zadarnic așadarã,
ori spusa ta eu n-o-nțelesei, poate?".
34 Rãspunse el: - „Scriptura mea e clarã
și nici nu sper-aceștia nebunește,
de judeci drept, nu cum ar fi sã parã.
37 Dreptatea cea de veci nu se clintește,
cã umple-n clip-o dragoste-nfocatã
ce-acestor inși pe-ncet li se-mplinește,
40 iar unde-am spus acel cuvînt odatã
nu se spãșea prin rugã nici o vinã,
cãci ruga sta de cer îndepãrtatã.
43 Dar nu te-opri pe-o chestie-așa de finã,
de nu te-ndeamn-acea conducatrice
ce dã-ntre minte și-adevãr luminã.
46 Eu nu știu de-nțelegi, zic de Beatrice.
Pe culmea ãstui munte-acolo sus
vedea-o-vei seninã și ferice".
49 - „Sã ne grãbim, deci, duce-al meu - am spus -,
cãci nu mai sînt trudit ca mai 'nainte,
și iatã dã și-n umbre-al serii-apus."
52 - „Vom merge azi - rãspunse-al meu pãrinte -,
atîta cît ți-e scris sã te ridici,
dar altfel lucrul e, nu cum ți-e-aminte.
55 Cãci pîn-atunci vedea-vei, tot de-aici,
venind pe cel ce dupã deal dispare,
și-așa cã raza-i n-o s-o mai despici!
58 Vezi colo îns-un duh, stînd singur, care
spre noi acum privește cu-ațintire:
ne-o spune-acesta pe-unde-avem cãrare."
61 Ne-am dus la el. Cu ce disprețuire
ãst duh lombard și cît de mîndru sta
mișcînd încet onesta lui privire!
64 El nu ne-a zis nimic, ci ne lãsa
s-urmãm în mers, ci-al nostru mers urmîndu-l
cum face-un leu cînd stã-n odihna sa.
67 Virgil se duse-aproape-atunci, rugîndu-l
sã-i spuie-un drum pe unde urci mai bine,
ci-al sãu rãspuns el nu-ntrebãrii dîndu-l,
70 de viațã ne-ntrebã, de țarã-n fine.
- „Din Mantua...",-nceput-a așadarã,
iar umbra-ntreagã concentratã-n sine
73 grãbitu-s-a, de unde-a stat, sã sarã
și: - „Mantovane,-a zis, eu sînt Sordel!".
Și unul p-altu-atunci se-mbrãțișarã.
76 Oh, slujnico Italie! Trist ospel
și navã-n viscol, ce-și pierdu pilotul,
nu doamnã de provincii, ci bordel!
79 Acel prea nobil duh cum fu cu totul
grãbit, la singur sfîntul nume-al țãrii,
sã-și strîngã-n brațe-astfel compatriotul!
82 Și-acum trãiesc în focul dezbinãrii
cei vii ai tãi, mîncîndu-se cîinește
cîți au un șanț și-un zid al apãrãrii!
85 Ai mãrii țãrmi, nemernico,-i privește
în jurul tãu, și caut-apoi în tine,
de-ai vrun partid ce-n liniște trãiește!
88 Dar ce-ți fãcu-mpãratul ție bine
cã-ți dete frîu, cînd gol e locul șelii?
Cãci fãr' de el n-ar fi așa rușine.
91 Ah, neam ce-ar trebui și-orînduielii
sã-i fii supus, și-n șa sã lași Cezarul,
de știi ce-ți scrie Domnu-n evanghelii!
94 Nu-ți vezi turbat zburdîndu-ți armãsarul,
cãci n-ai știut din pinteni sã-l strunești
cînd frîu-n mîini ți-l dete-odatã harul?
97 Germane-Albert, tu cel ce-l pãrãsești
cã-l vezi nebun în furia lui drãceascã,
în loc sã-i sari în șa sã-l stãpînești,
100 din stele cadã furie cereascã
pe capul tãu, și nouã și deplinã
încît al tãu urmaș sã se-ngrozeascã!
103 cãci printr-a ta și-a tatãlui tãu vinã,
ținuți dincolo prin nesaț, procleții,
ne stã pustie-a regnului grãdinã!
106 Hai, vezi Montechii tãi și Capuleții
și-ai tãi Menalzi, o, tu, nepãsãtorul!
Pe-aceia triști, și-n drum pe-aceștia, bieții!
109 Hai vezi, cumplite, cum îți sug poporul
baronii tãi, și curm-a lor pãcate,
și vezi cît de vegheat ți-e Santafiorul!
112 Hai, vezi cum Roma ta plîngînd se zbate
și zi și noapte,-o vãduvã sãracã:
„De ce nu ești cu mine,-o, tu-mpãrate!".
115 Hai, vezi cum se iubesc ai tãi! Și dacã
pierduși de noi de tot compãtimirea,
rușine propria faim-atunci sã-ți facã!
118 De pot sã-ntreb, Tu, cel ce rãstignirea
în lume-o suferiși, supreme Joi,
sînt ochii drepți ai tãi întorși airea?
121 Ori poate pregãtești tu lucruri noi
în veșnicul tãu sfat, spre-al nostru bine,
departe-adînc și ne-nțeles de noi?
124 Cãci toate-ale Italiei țãri sînt pline
de domni tirani, și orișice lichea
ce intrã-n vrun partid, Marcel devine!
127 Tu poți fi fãrã griji, Florența mea,
cãci nu te poate-atinge-atare-acuzã,
cãci neamul tãu e just și-i just ce vrea.
130 Mulți au dreptatea-n ei și-o țin sub spuzã
spre-a nu veni la arc în chip nebun,
ci-ai tãi o au în guri! Și de refuzã
133 sã puie-un umãr mulți la greu comun,
poporul tãu sãrit grãbit rãspunde
chiar nechemat la greu: - „Ba eu mi-l pun!".
136 Fã-ți albe zile deci, cãci ai de unde!
Și-averi ai tu, și pace și mãsurã:
de-i drept ce zic, vin vremi și n-or ascunde!
139 Atena, vai, și Sparta cari fãcurã
vestite legi, și-atîta de civile,
ce slaba minte-n bunul trai avurã
142 cu tine-n rînd, cãci astfel de subtile
mãsuri tu țeși cã ce-n octombrie legi
n-ajunge-a sta-n noiembrie zece zile!
145 De cînd ții minte, cît amar de legi
tu n-ai schimbat, și datini și guverne
și banii tãi, și-a tale membre-ntregi!
148 Dar minte dacã ai, și poți discerne,
vedea-te-vei la fel cu-acel bolnav
ce, negãsind odihnã-n chin pe perne,
151 se-ntoarce-ades spre-a nu-i pãrea grozav.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
