|
Conținut: "Divina Comedie"
Ante-Purgatoriul. Brîul
al doilea: leneșii
Dojana lui Virgil pentru distracția lui Dante (1-21) Întîlnirea cu sufletele
acelora care, murind uciși, s-au întors
la Dumnezeu (22-57) Convorbirea
cu Iacopo del Cassero, Buonconte da Montefeltro și Pia dei Tolomei
(58-136)
1 Lãsînd acele umbre și plecînd,
urmam deci urma dulcelui meu duce,
cînd, dindãrãt, cu mîna arãtînd,
4 un duh: - „Ia vezi, cã parcã nu strãluce
lumina-n stînga celui dedesubt
și ca și-un viu el pare-a se conduce!".
7 Cînd m-am întors, vãzui cã ne-ntrerupt
fixat eram de-a lor cãutãturã
eu: eu și jos al zilei luciu rupt!
10 Atunci Virgil: - „Ce gînd nebun te furã
încît și-urcãrii-acum zãbavã-ți face?
De-acești de-aici ce-ți pasã ce-și murmurã?
13 Urmeazã-mã, iar ei șopteascã-n pace!
Fii tare ca un turn ce nu-și clãtește
coroana-n vînt, de-ar bate-oricum îi place.
16 Cãci omu-n care-apururi se gonește
un gînd pe-alt gînd, delungã ținta lui,
cãci unu' pe-altu-n fugã se slãbește".
19 Eu ce puteam, decît cã: - „Viu!" sã spui?
Și-am spus, și-acel obraz puțin avîndu-l
ce-adese face demn sã ierți oricui.
22 Pe munte-n acest timp, încunjurîndu-l
venea spre noi, puțin mai sus, popor
cîntînd un Miserere-n cor cu rîndul.
25 Dar cînd vãzurã cã eu pui zãvor
luminii cu-al meu trup, schimbarã glasul
și-un lung și sarbãd „O" fu cîntul lor.
28 Iar doi din ei își și-ntețirã pasul,
spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie:
- „În care cerc vi-e dat aici popasul?".
31 Virgil atunci: - „Vã-ntoarceți, și le fie
acestea celor ce-au rãmas știute:
cã-n trup acesta-i om în carne vie.
34 Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute
de-uimire așa, atît mai am de spus:
onoare-i dați, cãci poate sã v-ajute!".
37 Eu n-am vãzut mai iuți nici meteorii
s-aprindã-n faptul serii-a bolții slavã,
nici soarele topind în august norii,
40 cum ei au curs la deal fãrã zãbavã
și cum, ajunși, pornirã-n jos poporul
cum fãr' de frîne curã-n cîmp o stavã.
43 - „Sînt mulți acești ce vin acum cu zorul -
vorbi Virgil - și toți cu vro rugare,
deci mergi încet și-ascultã-le-n mers dorul."
46 - „O, tu, acel ce spre fericea stare
te duci cu trupul ce din mamã-l ai -
strigau venind -, fã-ți grabei alinare
49 sã vezi de nu cunoști pe vrunul, vai,
spre-a duce despre el în lume știre;
de ce tot mergi mereu, de ce nu stai?
52 Noi toți murirãm moarte-ntru cumplire
și pînã-n moarte-am tot fãcut pãcate
și-atunci ne-a luminat cereasc-albire
55 încît, cãindu-ne,-am ieșit iertate
din viața noastr-amici cu Dumnezeu,
ce-acum prin dorul de-a-L vedea ne bate!"
58 - „Oricît vã tot privesc - rãspunsei eu -,
nu pot sã vã cunosc. Dar de vã place
sã fac, aleși pãrtași, ce pot sã vreu,
61 vorbiți, și vreu sã fac, pe sfînta pace
pe care, alergînd din sfere-n sfere,
s-o cat ãst duce ce-l urmez mã face."
64 Iar unul a-nceput: - „În buna-ți vrere
noi credem toți, chiar fãrã jurãminte,
de n-o fi poate-un caz sã n-ai putere.
67 Eu unul deci, a toți mai înainte:
de-i mai vedea tu țara dintre statul
lui Carlo și Romagna, ai aminte,
70 te rog, și-n Fano fã-mi atît cu sfatul
cã doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide,
sã-mi pot spãla cumplit ce-l am pãcatul.
73 De-acolo fui; dar rãnile perfide
ce scurser-al meu sînge-n care-am stat,
îmi furã date-n țãri antenoride,
76 în cari eu mã credeam cã-s mai vegheat.
Un d'Esti mi-o fãcu-ntr-o urã care
mai mult-a fost, decît îi fu iertat.
79 Spre Mira însã de cãtam scãpare,
ajuns de ei la Oriac cînd fui,
aș fi și-acum la cei ce au suflare.
82 Fugii spre bãlți, și-aci-ncurcat cãzui
în trestii și nãmol, și desfãcutã
în lac de sînge viața mi-o vãzui".
85 Și-alt duh apoi: - „Cum vrei sã-ți vezi umplutã
dorința ce te-a-mpins pe dealul sfînt,
cu buna mil-a mea tu mi-o ajutã.
88 Din Montrafeltre-am fost, Buonconte sînt;
Giovana și-alții grija nu mi-o poartã,
de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pãmînt".
91 - „Dar ce-ntîmplare,-am zis, sau care soartã
te-a dus departe-atît de Campaldin,
cã nu știm unde-ți zace haina moartã?"
94 - „Oh - zise el -, din jos de Casentin
o gîrlã e, și-Archiano e chematã,
din sus de schit nãscutã-n Apenin.
97 Spre locul unde-i cu-Arno mãritatã,
fugii pe jos, însîngerînd pãmîntul
cu ce-mi scurgea strãpunsa beregatã.
100 Aci-mi pierdui vederea, iar cuvîntul
din urm-al Maicii nume-mi fu, și-apoi
acolo gol lãsatu-mi-am veșmîntul.
103 Eu spui ce-i adevãr, tu-l du-ntre voi:
m-a prins un înger, îns-al tãu, Inferne,
strigã spre cel din cer: «Tu mã despoi!
106 Ai dus, din el ce-avea dintre eterne,
rãpindu-mi-l c-o biat-oftare bunã
dar celeilalte-altfel îi voi așterne!».
109 Tu bine știi,-n vãzduhuri cum s-adunã
vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndatã,
ce-urcînd ajung în frigul de sub lunã:
112 deci Vrerea rea ce numai rãu-l catã
unind și minte, vînt și fum stîrni
cu-a sa putere firii sale datã.
115 Și-n faptul serii vãile-nvãli
din Protomagno pînã-n Jugul-Mare
cu nori, și ceru-așa-l acoperi,
118 cã-n apã s-a topit întreaga zare,
iar cîtã ploaie nu putu s-o-nghitã
pãmîntu-n el, prin vãi cãtã scãpare,
121 și-apoi, cu alți torenți mai mari unitã,
cãzu-n regalul rîu, cu-atîta hui
cã n-a mai fost vrun chip de-a fi opritã.
124 Aflã-nghețatu-mi trup la gura lui
umflatul Archian și-n Arn' mã-mpinse
și crucea-mi desfãcu care-o fãcui
127 pe piept atunci cînd vaiul meu mã-nvinse;
purtat pe fundul lui apoi, curînd
întreg în prada-i de nãmol mã-ncinse!"
130 - „Ah, cînd tu-n lume vei fi-ntors, și cînd
vei fi-ntrãmat gustînd cãlãtoria -
vorbi, acestui duh alt duh urmînd -,
133 vorbește și de mine-atunci! Sînt Pia;
îmi dete Siena trup, Maremma moarte:
o știe-aceasta cel ce-n cununia
136 cea nou-a mea inelul vru sã-mi poarte."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
