|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul Empireu: Dumnezeu, îngerii
și sufletele fericite
Orînduirea sufletelor fericite (1-39) Pruncii
fericiți și îndoiala lui Dante (40-93) Ave
Maria (94-108) Sfinții și patriarhii
(109-151)
1 De-a sa plãcere-aprins acel pãrinte
cu drag sã-mi fie-aici maestru vru,
așa-ncepu cu-aceste vorbe sfinte:
4 - „Ce ran-a-nchis și-a uns Maria, fu
strãpunsã de frumoasa Doamnã, care
o vezi șezîndu-i la picioare-acu.
7 Apoi, din josul ei, dupã gradare
în rîndul cel de-al treilea sta Rahila
și-n rînd cu ea Beatrice scaun are.
10 Rebeca, Sara, Iudita și umila
strãmoaș-a celui ce-n cãința lui
strigat-a-n vers: «Spre mine-ntoarce-ți mila»
13 le poți vedea din tron în tron, cum sui
mergînd în jos, cum merge trandafirul,
pe nume-o foaie dupã foaie spui.
16 Femei ovreici sînt toate-aici din șirul
al șaptelea și-n jos și-n ceea parte
și-n pãrul florii-n douã fac rãsfirul.
19 Cãci dupã cum fixarã ca pe-o carte
privirea lor pe Crist [cei fãrã vinã],
sînt zid ce-aceste sfinte scãri le-mparte.
22 Pe partea-n care vezi cã-i floarea plinã
în toate-ale ei foi, aceia stau
ce-n Crist crezurã,-n cel ce-avea sã vinã,
25 ci-n partea unde-aceste rînduri au
și tronuri goale-s cei ce din creștinul
popor pe Crist venit se rãzimau.
28 Și-așa precum aici de slavã plinul
al Doamnei scaun, și-apoi tron de tron
din josul lui, formeazã deschilinul,
31 așa dincoace-al marelui Ion
ce-apururi sfînt rãbdã și moarte-amarã
și loc pustiu și-n Iad doi ani canon,
34 și toți subt el sînt duhuri ce separã
Francisc și Benedeto și-Augustin
și alții pînã jos din scarã-n scarã.
37 Admir-acum prevãzul cel divin,
cã ambe-aspectele-n credința vie
vor face parcu-n pãrți egale plin!
40 Sã știi cã-n jos de treapta mijlocie
ce-mparte-n douã curtea noastrã-ntreagã
n-ajunge-un duh prin propria vrednicie,
43 ci-a altuia, pe-anume stãri ce-l leagã,
cãci toate-au fost în lume mai 'nainte
de-a fi-n putințã libere s-aleagã,
46 cum poți vedea din fețele lor sfinte
ca și din a lor voci copilãrești
de-asculți și de te uiți luînd aminte.
49 Acum tu taci, și taci cã te-ndoiești,
deci strînsul nod vreau clar sã ți s-arate,
cãci tu-n idei subtile-aci te-oprești.
52 În tot întins regatul ãstor cete
nu poate-avea-ntîmplarea loc defel,
precum ar fi mîhnire-ori foame-ori sete,
55 cãci tot ce vezi e stabilit de El,
prin legi de veci, și cauza-i cu favorul
de-acord cum este-un deget c-un inel.
58 Deci nu fãrã de cauzã stã poporul
de-aici în rang mai jos și rang mai sus,
la viaț-adevãrat-adus cu zorul,
61 cãci Prințul cel ce-atît amor a pus
în regnul odihnit de-adînca pace,
încît nu-i nimeni sã-ndrãzneasc-un plus,
64 sub ochii-i veseli cînd El duhuri face
se dã din grații-atîta cît se-ndurã
în mod divers, și-aceasta sã te-mpace!
67 V-o spune-adins și limpede-n Scripturã
aceasta-n frații cei nãscuți deodatã
ce chiar din mam-au fost trãind în urã.
70 Deci cînd și numai dupã pãr s-aratã
al grației grad pe-aceste culmi sublime
coroana grației caut-a fi gradatã.
73 Deci nu dup-a lor proprie vrednicime
au ele-aici gradatã diferințã
ci-n gradul singur al favoarei prime.
76 În primii secoli fu, spre mîntuințã
de-ajuns acelor suflete curate
sã aibã dreapt-a taților credințã.
79 Dar cînd trecu acea dintîi etate
nevoie fu sã taie-n jur bãrbații,
dînd spor zburãrii lor nevinovate.
82 Venind apoi și timpul 'naltei grații
fãr-un botez desãvîrșit în Crist
s-opresc în Limb chiar și nevinovații.
85 Privește-acum în fața ce-i lui Crist
mai mult la fel, cãci singura-i lucoare
te poate face apt sã vezi pe Crist".
88 Deasupra Ei atîta sãrbãtoare
vãzui plouînd-o sfîntul neam a cui
menire-a fost pe-asemeni culmi sã zboare;
91 încît de-oricîte pîn-acum vãzui
uimire-atîta nu mã mai cuprinse,
nici nu-mi pãru mai mult asemeni Lui.
94 Și-acel amor ce-ntîi din toți descinse
cîntînd: „Mario, plinã tu de har"
în fațã-i stînd, aripile-și întinse
97 și-ntreaga curte-n tot al ei hotar
rãspunse-n cor cîntãrii-acei divine
și toți acum luceau cu mult mai clar.
100 - „O, sfinte tatã, tu ce pentru mine
scobori aici lãsînd iubitu-ți loc
ursit de soarte-apururi pentru tine:
103 ce înger ochii-n veselul sãu joc
de ochii Doamnei astfel legați îi are
și-așa-i de 'namorat cã pare foc?"
106 Așa-l rugai din nou acelui care
prin tine-așa-i de-mpodobit, Marie,
ca steaua-n zori de globul ce rãsare.
109 Iar el a zis: - „Și har și veselie,
pe cît acestea-n îngeri pot fi puse
le are-ntregi și-așa și vrem sã fie,
112 cãci el e cel [ce] buna veste-o duse
Mariei jos, cînd a fi încãrcat
Divinul Fiu cu-a noastre sarcini vruse.
115 Cu ochii-acum sã vii, cum merg gradat
și eu vorbind, ca marii-nvingãtori
sã-i vezi ai ãstui drept și sfînt regat.
118 Cei doi din culme, cei mai zîmbitori
cãci mai aproape stau de cea Augustã,
sînt ca și rãdãcini acestei flori.
121 Acel ce-n stînga ei vecin îi custã
strãmoșul e, de-a cui gustare-odatã
umana specie-atîte-amaruri gustã.
124 La dreapta vezi pe-acel cucernic tatã
al sfintei legi, cui cheia ce descuie
ãst sfînt locaș de Crist îi fuse datã.
127 Și-acel ce încã viu vãzu cum suie
amarul timp miresei ce cu zel
prin lance-o dobîndirãm și prin cuie,
130 stã lîngã el; iar lîng-Adam stã cel
ce duce-a fost pe cînd trãia cu mana,
ingratul cerbicos popor rebel.
133 Cu Petru-n fațã vezi șezînd pe Ana:
fiind ferice-atît sã-și vadã fia
nu-ntoarce ochii spre-a cînta Osana,
136 și-n fața primului strãmoș Lucia,
cui Doamna ta-i trimise-a ei rugare,
pe cînd te ruina-n prãpastie-orbia.
139 Și-acum, cã-ți trece timpul de visare,
sã stãm aici, ca bunul croitor
ce taie-o hainã-n cît postav îl are,
142 sã-ntoarcem ochii spre-acel prim amor
ca-n ochii lui privind, cît ai putere,
sã fii pãtruns de strãlucoarea lor.
145 Ca nu cumva s-aluneci spre cãdere,
din aripi dînd, crezînd a 'nãinta,
de-aceea ni se cade har a cere,
148 har Celei ce te poate ajuta.
Iar tu acum urmeazã-mi cu iubire,
cu glasul meu unind inima ta".
151 Și-așa-nceput-a sfînta lui vorbire:
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
