|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al nouãlea, cristalin:
stihiile îngerești
Crearea și firea îngerilor (1-69) Greșelile
școlilor teologice (70-96) Vanitatea pre-
dicatorilor (97-129) Numãrul infinit al
îngerilor (130-145)
1 Cînd amîndoi nãscuții din Latona,
de Cumpãnã-nvãliți și de Berbece
își au pe-o dreaptã linie-a zãrii zona,
4 cît timp e pînã-n clipa ca sã plece,
din clipa-n care limba stã-n zenit,
cînd și-unul și-altu-ntr-altã zonã trece,
7 atît, cu-obraz de zîmbete-nflorit
privi tãcutã Doamna spre-a pãtrunde
în punctul cel ce vãzu-mi l-a orbit
10 Și-a zis: - „Nu cer sã-ntrebi, ci-ți voi rãspunde
ce vrei sã știi, cã-l vãd în punctu-al cui
cuprins adun-oricare «cînd» și «unde».
13 Nu spre-a spori perfecția sa (cãci nu-i
putințã de sporit), ci reflectatã
sã poatã zice «Sînt» splendoarea Lui,
16 cum vru,-n vecia sa nelimitatã
de timp și loc, eternu-Amor, voi
în nou amor a se-arãta deodatã.
19 Nici pîn-atunci inert nu toropi
cãci dup-ori mai 'nainte nu fusese
de-un timp cînd peste ape Duh pluti.
22 Materia deci și forma, pur alese,
ieșir-unite-n actul ideal
precum din arc tricord fier triplu iese.
25 Și cum prin sticl-ori ambrã și cristal
lucește-o raz-așa ca-ntre venire
și-ntreag-a fi nu-i nici un interval,
28 așa din Domnul sãu triforma fire
în eul ei întreg luci deodatã
[ca timp, lipsitã] de-orice osebire.
31 O concretã ordine-a fost datã
substanțelor, ca lumii culmi sã-i fie,
cã-n ele fapta s-a produs curatã.
34 Materia purã stã la temelie;
la mijloc ea s-uni cu actul prim
așa de strîns c-apururi au sã fie.
37 V-a scris pe larg de îngeri Ieronim
c-au fost creați cu veacuri mai 'nainte
de-oricare altã lume care-o știm,
40 dar ce spui eu vi-e spus pe pagini sfinte
la mulți al cãror scris din Duh purcede,
și poți vedea și tu de iai aminte
43 și-n parte chiar și-a voastrã minte vede:
cã, fãr-a fi perfecți, viaț-avurã
motorii-atîta timp, ea nu concede.
46 Acum, și cînd și cum și unde furã
creați motorii lumii, tu o știi
și-ai stins trei doruri dintr-a ta arsurã.
49 Dar, numãrînd, mai iute n-o sã fii
la douãzeci, cînd tulburar-o parte
din ei pãmîntul într-a lui stihii.
52 Rãmașii-apoi, urzeal-acestei arte
ce-admiri aici, cu-atîta drag i-o darã
cã-n veci de ea nimic nu-i mai desparte.
55 Cãderii cauzã fu acea amarã
trufie-a celui ce-l vãzuși și tu
cum poartã-n spate-a-ntregii lumi povarã.
58 Rãmasa parte-a lor recunoscu,
fiind modestã, mila cea divinã
ce apți de-atare dragoste-i fãcu.
61 Prin propriul bun și-a grației luminã
stau ei atît de sus pe-a lumii creste,
încît au vrerea fermã-n veci și plinã.
64 Nu fi-ndoit, ci sigur fii de-aceste;
cãci grație-a primi și merit are
pe cît de mult deschis afectu-i este.
67 Acum tu poți și fãr' de-ajutorare,
de-ai prins recolta spuselor cuvinte,
sã judeci clar aceastã adunare.
70 Dar, cum prin școli voi dați învãțãminte
acolo jos de-angelicã naturã,
cã vrea, pricepe și-și aduce-aminte,
73 mai spune-voi cã veritatea purã
s-o vezi, cãci mulți se-ncearcã s-o confunde
cu-atît de echivocã-nvãțãturã.
76 Voioși cã pot în fața Lui pãtrunde,
nu-ntorc motorii fața niciodatã
de-a Celui cui nimic nu i s-ascunde.
79 Deci n-au nicicînd vederea lor curmatã
de-un nou obiect, și nici nu le revine
nimic uitat prin minte divizatã.
82 Voi, jos, visați fãr-a dormi, creștine,
crezînd și necrezînd a spune-atare,
ci-ntr-ãștia vina-i mult mai de rușine.
85 Voi, jos, n-umblați pe-o singurã cãrare
filosofînd, așa de mult vã-ncîntã
iubirea de «ce-a fi» și «parcã pare».
88 Dar inima nici de-asta nu ni-e frîntã
atît aici, cît ni-e cã urgisiți
și-ntoarceți chiar pe dos Scriptura sfîntã.
91 A ei sãmãnãturã, nu gîndiți
cît sînge costã și ce mult ne place
de cei ce-i merg alãturi umiliți.
94 Scornește-oricare spre-a pãrea, și-și face
invenția lui, și ia ce nãscoci
drept text de-amvon, și de vangelii tace.
97 De lunã cã s-a-ntors spun unii-aci,
cînd Crist murea, și cã sub soare-ajunse
spre-a nu-l lãsa la noi a mai luci;
100 dincolo spun cã singur el s-ascunse
și-așa din jos la spani, din sus la inzi,
ca la iudei eclipsa lui rãspunse.
103 Florența n-are-atîția Lapi și Binzi
cîte-ntr-un an și-aici și-aici și-airea
atari palavre de pe-amvon le prinzi
106 Așa cã, neștiindu-și cîrmuirea,
se-ntorc hrãniți cu vînt sãrmanii miei,
dar nu-i o scuzã cã nu-și vãd pierirea!
109 N-a zis Cristos spre primii-nvãțãcei:
«Mergînd voi spuneți orice scorniturã»,
ci sfînt le-a dat și-adevãrat temei,
112 și-acesta le-a sunat astfel din gurã
în lupta lor, credințã ca sã-mprime,
cã lãnci și scuturi din Scripturi fãcurã;
115 acum ei vin cu mofturi și cu schime
sã predice, și rîs cînd se stîrnește
se umflã-n glugi și-altce nu cere nime.
118 Ci-atare drac în gluga lor clocește,
cã vulgul, de l-ar ști, ar da de gît
iertarea-n care-acum se-ncrede-orbește!
121 Prin ea spori prostia-n lume-atît
cã fãrã probe-a nici un testimoniu
orice-ai promite-o cred numaidecît:
124 de-aici și-ngrașe porcii Sfîntu-Antoniu
și alții mulți mai rãi ca niște porci,
cari n-au decît minciuna patrimoniu.
127 Dar prea ne-am abãtut din drum. Sã-ntorci
privirea ta spre dreapta cãrãruie
ca drumului din timp tu sã mai storci.
130 Angelica natur-atît se suie
în numãr, grad de grad, cã niciodatã
nici grai uman nici minte n-o s-o spuie.
133 De judeci clar ce Daniil ne-aratã,
tu poți vedea cã-n mii de mii vorbind,
el suma lor n-o dã determinatã.
136 Lumina primã-ntreagã-n ei lucind
în tot atîtea forme-i penetreazã
pe cîte sînt splendorile ce-o prind.
139 Cãci dupã cum oricare-afect urmeazã
tãriei ce-l concepe, felurește
și-a lor iubire, slabã ori mai treazã.
142 În culmea deci lãrgoarea ne-o privește,
a veșnicei valori, și cîte sfinte
oglinzi creat-a-n care se-mpãrțește
145 tot una rãmînînd ca și 'nainte".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
