|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al nouãlea, cristalin:
stihiile îngerești
Punctul strãlucitor și cele nouã cercuri de foc (1-39) Relațiile între cele nouã stihii îngerești și ceruri (40-96) Denumirea și
distribuția stihiilor îngerești (97-139)
1 Cînd Ea care-mi sãdește Raiu-n minte
sfîrși s-arate-adevãrata stare
a specii-umane-n viața ei prezinte,
4 cum vede-un om într-o oglind-o zare
ce-o dã aprinsã-n dosu-i o fãclie,
cît timp în vãz și-n cuget nici n-o are,
7 și cum se-ntoarce-apoi voind sã știe
de este-aieve-n dos ca-n fața lui
și vede-acord ca-n vers și melodie:
10 precum îmi amintesc, la fel fãcui
privind în mîndrii ochi în cari iubirea
întinse lațu-n care prins eu fui,
13 și-așa mã-ntoarsei și-mi izbi privirea
aceea ce-ntr-acest volum s-aratã
oricînd cu-adinsul îi observi rotirea.
16 Un punct vãzui ce-așa de-nflãcãratã
lucoare-avea, cã via lui luminã
de-nfoacã ochii-i face orbi deodatã.
19 Și chiar și-o stea ce-aici ni-e mai puținã,
ar fi putut, cum vezi o stea cu stea
alãturi stînd, sã-ți par-o lunã plinã.
22 Departe-atît cît poate ți-ar pãrea
un cerc de lunã care-l zugrãvește
cînd deși vapori s-au strîns pe lîngã ea:
25 departe-atît un cerc de foc rotește
și iute-astfel cã-i lin pe lîngã el
supremul cerc ce lumea ne-ocolește.
28 De-al doilea este-ncins acest inel
de-al treilea el, și rînd pe rînd de-acinde
un cerc pe-alt cerc așa se-ncing la fel.
31 Mai sus apoi al șaptelea se-ntinde
și-atît de larg c-a Henei servã, poate,
ar fi prea strîmtã-n sineși a-l cuprinde.
34 Vin alte douã roți apoi, și toate
pe cît de primul cerc se-ndepãrtau
pe-atîta-n curs aveau mai line roate,
37 și-atît mai sincer foc le-nflãcãrau
pe cît de-aproape-s de lumina purã,
fiind, cred eu, cã mai pãtruns-o au.
40 Iar Doamna mea vãzînd în cît-arsurã
de dor eram: - „De-acest focșor divin
atîrnã tot, și ceruri, și naturã.
43 Sã știi cã primul cerc, cel mai vecin
cu el, rotește-așa de iute-o cale
prin multul sãu amor de care-i plin".
46 Dar eu: - „De-ar fi și-n lumile mortale
un curs astfel cum vãd în cerul sfînt,
sãtul aș fi cu-aceste spuse-a tale;
49 cã-n lumea ce-o vedem de pe pãmînt
eu vãd rotiri cu-atîta mai divine
pe cît de centru mai departe sînt.
52 Deci, dorul meu de-i scris sã aib-o fine
aci-ntr-acest sublim și-angelic templu
ce numai foc și-amor cuprinde-n sine,
55 dorire-aș sã mai știu de ce-n exemplu
nu-i tot asemeni cum ni-l dã izvodul,
cãci eu degeaba stau și le contemplu".
58 „Spre-atare nod de n-ai tu mîini în modul
cerut sã-l tai, nu-ți fie de minune,
cãci strîns așa prin ne-ncercare-i nodul."
61 Așa mi-a zis, și-apoi: - „De-ai gînd a pune
sfîrșit dorinții, prinde-mi ale mele
cuvinte-n cap și-ascultã ce voi spune.
64 Sînt cruguri strîmte-ori largi, a multor stele,
cum e puțin-ori mult-acea virtute
ce-n toate-ale lor pãrți e pusã-n ele.
67 Un plus de bun vrea plusul și-n salute;
salutea-n plus și-un plus de corp voiește
cînd are-ale lui pãrți egal umplute.
70 Deci ãstui cerc ce-n sine-aici rãpește
întreaga lume,-acela-i corespunde
ce mai perfect și știe, și iubește.
73 Și-acum de pui mãsura-n roți oriunde,
conform virtuții lor nu pe-aparența
substanțelor ce par a fi rotunde,
76 tu poți vedea ce-adîncã-i conivența
de mare-ori mic și mult ori mai puțin
în orice crug cum are-nteligența".
79 Precum rãmîne splendid și senin
vãzduhul sus, cînd vîntul nordic bate
umflînd al sãu obraz pe cel mai lin,
82 și-mprãștie noaptea ceții ce-adunate
zãcea pe vãi, și rîde cerul iar
cu tot ce are mîndru sã ne-arate,
85 așa fui eu, cînd cu rãspunsu[-i] clar
[m-a pregãtit], și spre-adevãr vedere
mi-a dat, sã-l vãd ca steaua-n cer de clar.
88 Iar cînd tãcu, atîta schinteiere,
cum dã un fier din foc, prin toatã zarea
așa-mprãștiau schintei și-aceste sfere
91 și-oricare foc un roi fãcea-și cãrarea
și-atîte-au fost cã roiurile-n zbor
întrec la șah de mii de ori dublarea!
94 Și-Osana le-auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veșnicul lor ubi
și-n veci le-a fi ca fost din veci al lor.
97 Iar Ea vãzîndu-mi gîndurile dubii
ce-aveam, mi-a zis: - „În cercurile prime
tu vezi aici serafii și cherubii,
100 urmeazã centrul lor cu-așa iuțime
spre-a fi, cît pot, la fel cu punctul clar,
și pot a fi, cãci au vederi sublime.
103 Alt cerc de-amoruri ce mai sus apar
se cheamã tronuri ale vieții sfinte
cãci ei treimii prime-i pun hotar.
106 Sã știi c-a lor plãcere-o simt fierbinte
pe-atît pe cît mai mult ei pot sã vazã
în Cel ce-i punct de-odihn-a orice minte.
109 A fi ferice deci se-ntemeiazã,
cum vezi de-aici, pe actul contemplãrii,
cãci actul de-a iubi de-abia-i urmeazã.
112 Mãsura ãstui vãz e plata cãrii
din bune vreri și har cuprinsu-i crește,
și-așa gradat sporește-n susul scãrii.
115 Triad-a doua care-aci-ncolțește
și ea-ntr-o primãvarã-nveșnicitã
cãci noaptea din Berbec n-o desfrunzește
118 de-a pururi cînt-Osana fericitã
cu trei psalmodii ce rãsunã-n trei
rotiri ferice-n ordinea-ntreitã.
121 E tripla ierarhie-aici de zei:
domnii mai sus, virtuți a doua gloatã,
puteri se cheam-al treilea rang al ei.
124 Apoi a șaptea și cu-a opta roatã
principii-o fac, și-arhangheli, iar în prag
e joc de îngeri cea din urmã toatã.
127 În sus privește-oricare-acest șirag
ci-așa lucreazã-n jos, cã primul Bine
le-atrage-n sus, și-n jos ele-l atrag.
130 Iar Dionis, cu-ardoare fãr' de fine
privind aceste roți, numiri le-a pus
și-n toate le-a-mpãrțit așa ca mine.
133 Grigore îns-apoi pe-alt drum s-a dus.
De-aceea-n cer cînd ochii și-i deschise
rîse de sine însuși, cum le-a spus.
136 Și-așa de-ascuns un adevãr de-l scrise
un om mortal, sã nu te miri. Socoți
cã cel ce le vãzu i le vestise
139 ca multe-asemeni taine d-ãstor roți".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
