|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al optulea, înstelat:
sufletele triumfãtoare.
Cerul al nouãlea, primul mobil:
stihiile îngerești
Slava Sfintei Treimi și invectiva Sfîntului
Petru împotriva papilor (1-66) Privirea lui Dante spre Pãmînt (67-108) Firea
cerului al nouãlea și invectiva împotriva
poftelor omenești (109-148)
1 Pe Tatãl, Fiul și pe Duhul Sfînt
cînta tot Paradisu-ntru mãrire
așa cã mã-mbãta suavul cînt.
4 Iar ce vedeam pãrea cã-i o zîmbire
a-ntregii lumi, fiindc-a mea beție
mi-a-ntrat și prin auz, și prin privire.
7 O, dulce-a dulcii lumi împãrãție,
o, viațã plinã de amor și pace,
o, fãr' de griji vegheatã bogãție!
10 Și-au stat acele patru lãmpi vivace
în fața mea, iar cea ce-ntîi veni
vãzui cum tot mai de lucori se face,
13 și-așa era cum cred c-ar deveni
și Jupiter de-ar fi, și el și Marte,
vulturi în cer și cu-alte pene-ar fi.
16 Prevãzul cel divin ce-aici împarte
și timp și-oficii, i-a silit sã tacã
pe toți din sfîntul cor și-n orice parte,
19 și-un glas vorbi: - „Sã nu te mire dacã
mã schimb așa, cã-n toți, pe cît timp eu
voi spune-aici, schimbare-o sã se facã.
22 Acel ce-n lume-urzupã locul meu,
al meu, al meu, cã e vacant oficiu
în fața Fiului lui Dumnezeu,
25 fãcu din cimiteriul meu ospiciu
de sînge și putori, cari pentru-acel
pervers zvîrlit de-aici sînt un deliciu!".
28 Vãzui tot ceru-atunci luînd la fel
coloarea cea ce Feb o zugrãvește
în zori și-amurg pe norii-opuși cu el.
31 Și cum femeia demnã ce-și pãzește
vegheat virtutea, chiar numai cînd ea
aude-al[e-]altei greșuri, se-ngrozește,
34 așa s-a-ngãlbenit și Doamna mea,
și-așa s-a-ntunecat și ceru-mi pare,
pe cînd supremul Domn ne pãtimea.
37 Apoi din nou purcese-o cuvîntare,
avînd o voce-atîta de schimbatã
cum chipul lui nu-i fu schimbat mai tare:
40 - „N-a fost mireasa lui Cristos pãstratã
printr-al meu sînge și-a[l] lui Clet și Linul,
spre-a fi la-ngrãmãdiri de-averi uzatã,
43 ci Sixt și Piu, Calist și-Urban suspinul
din urm-al lor cu sînge și-l vãrsarã,
ãst cer spre-a-l dobîndi mai cu deplinul.
46 N-a fost al nostru gînd ca pe popor
sã-l ție-acei ce-n scaun ne urmarã
pe-o parte-n dreapta, pe-alta-n stînga lor,
49 nici cheile cari mie mi se darã,
s-ajung-un semn pe steaguri ce stîrpesc
pe-acei ce drepți creștini se botezarã,
52 nici eu figurã de sigil prostesc
pe bule pline de minciuni vîndute,
de cari mã rușinez și mã-ngrozesc!
55 Pãșunile sînt toate-acum umplute
de lupi rapaci în haina ciobãneascã -
mînie sfîntã, cum nu cazi mai iute!
58 Sã bea al nostru sînge-o sã porneascã
gasconi și basci! Oh, bunule-nceput,
ce trist sfîrșit ți-e scris sã te-njoseascã!
61 Ci 'nalt Prevãzul, cel ce-a susținut
prin Scipio gloria Romei, va rãspunde
curînd, cred eu, cu ajutorul vrut.
64 Iar tu, acel ce iar vei merge de-unde
veniși în lut, acestea sã le spui,
și ce n-ascund nici eu, nici tu n-ascunde".
67 Cum fulguie vãzduhul nostru-ai cui
vapori îngheațã sus, cînd Cãpriorul
atinge soarele cu cornul lui,
70 așa-n eter ningea frumos tot norul
de fulgi triumfãtori, suind, acei
ce-au fost cu noi 'nainte-a-ncepe zborul.
73 Și-urmînd suirea lor cu ochii mei
i-am tot urmat pînã la mediu-n care
a pus un vãl distanța peste ei.
76 Ci-mi zise Doamna mea, vãzînd cã-n zare
mereu privesc tot numai spre 'nãlțime:
- „Privește-n jos și-ți vezi a ta cãrare".
79 Din clipa deci a reprivirii prime
fãcui întregul arc care separã
o margine de miezu-ntîiei clime.
82 Vedeam dincoace pe-unde-avu povarã
iubitã Zeus, dincolo-n zãri deșarte
la Gade-a lui Ulise cale-amarã.
85 Și-aș fi putut sã vãd mai multã parte
dintr-ãst pãmînt, dar soarele stãtea
mai mult decît c-un semn, sub noi, departe.
88 Ci-apururi îndrãgitã mintea mea
de-a mea Stãpînã n-arse niciodatã
de-atîta dor ca sã privesc la ea:
91 oricîte firea și-arta noastrã catã
momeli de-a prinde mintea, prin vedere,
în cartea vie, ca și-n cea pictatã,
94 nimic nu sînt pe lîng-acea plãcere
divin-acum, ce-ntreg m-a luminat
privindu-i fața ce zîmbea-n tãcere.
97 Puterea deci, ce ochii ei mi-au dat,
m-a smuls din mîndrul cuib ce-al Ledei fuse
și-n cel mai iute cer m-a ridicat.
100 Dar pãrțile-i extrem de iuți și suse
atît e de-uniform, încît e greu
sã spui în care parte-a lui mã puse.
103 Dar ea-ncepu, vãzîndu-mi dorul meu,
și-așa zîmbea, cã-n zîmbetele-i pline
pãrea cã rîde însuși Dumnezeu:
106 - „Ființa lumii care centru-l ține
etern pe loc, dar totu-n jur mișcîndu-l,
de-aici începe ca din datã fine.
109 Ãst cer nu-i nicãieri decît în gîndul
lui Dumnezeu, din care-amor s-aprinde
spre-a-i da mișcãri, și curs spre-a fi plouîndu-l.
112 Lumina și iubirea-n cerc îl prinde
cum el pe toate; dar cuprinsul lui
îl știe singur Cel care-l cuprinde.
115 Mișcarea-i prin nimic distinctã nu-i;
ci toate-a lor cu-a sa-și mãsoarã pasul,
precum pe cinci și doi în zece-i pui.
118 Cum are timpul rãdãcini în vasul
de-aici, și-ntr-altul foile-i altunde,
ți-e clar acum ca datã cu compasul.
121 Ah, pofta ea cum poate sã-l scufunde
pe om în ea, și-s toți fãrã putere
sã scoaț-afarã capul de subt unde!
124 Dã bune flori, ce-i drept, umana vrere
dar multe ploi ce varsã ne-ncetat
din prune dulci le face-urlupi de fiere.
127 Gãsești credințã azi și gînd curat
de-abia la prunci, dar ambele-mpreunã
se pierd, cînd nici mustațã nu le-a dat.
130 Cît timp mai bîlbîiește-un prunc, ajunã;
cu limba-ntreagã stã numai sã-ndoape
orice mîncare-n orișicare lunã.
133 Ca mic copil ascultã, stã aproape
de mama lui, dar clar cînd el vorbește
el nu hrãnește-alt dor decît s-o-ngroape.
136 Și pielea, albã-ntîi, i se-nnegrește
tot astfel mîndrei fiice-a celui care
ne vine-n zori și-n murg ne pãrãsește.
139 Gîndește-acum spre-a nu-ți mai fi mirare
cã neamul vostru deviaz-așa,
fiindcã el cîrmaci pe nimeni n-are.
142 Ci-ntreg ghenaru-n martie nu va-ntra
pentru sutimea cea nesocotitã,
și-aceste roți de sus vor rãsuna
145 așa cã soarta cea de mult doritã
va-ntoarce-a navei pupã-n locul prorii,
și drept pluti-va flota cîrmuitã
148 și fruct adevãrat urma-va florii".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
