|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al șaptelea, al lui Saturn:
sufletele contemplative.
Cerul al optulea, înstelat:
sufletele triumfãtoare
Motivul strigãtului (1-36) Sfîntul Benedict
și corupția monahilor (37-99) Cerul înstelat
și privirea înspre pãmînt (100-154)
1 Spre Doamna mea ca și-un copil ce catã
spre cea la care mai vegheat se ține,
așa mã-ntoarsei tulburat deodatã,
4 iar ea ca mama ce grãbitã vine
la fiu-i palid și mai mort, cu-acel
un glas ce poate-apururi sã-l aline,
7 - „Nu știi cã ești în cer?" - mi-a zis. „Cã el
întreg e sfînt? Cã orișice lucrare
se face-aici pornind din bunul zel?
10 Ce mult te-ar fi schimbat a lor cîntare,
ce mult și eu zîmbind, tu poți vedea,
cînd glasul lor te-a-nvins așa de tare!
13 De-ai fi-nțeles ce rug-au pus în ea,
ai ști ce rãzbunare se ridicã,
pe care tu, trãind, o vei vedea!
16 Divina spadã nici tîrziu nu picã,
nici prea de timp, cum pare poate cui
așteaptã ori sperînd, ori prins de fricã.
19 Și-acum tu mintea spre-altele sã-ți pui;
ilustre duhuri ai sã vezi în cale,
de-ntorci tu ochii-așa precum îți spui".
22 Privind atunci pe placul vrerii sale,
vãzui vro sutã de mãrunte sfere
ce-n stol s-ornau cu raze mutuale.
25 Și-am stat precum cînd singur în tãcere
sugrumi dorința-n tine, ne-ndrãznind
sã ceri, de teamã cã-i prea mult ce-ai cere.
28 Dar cea mai mare și mai mult lucind
dintr-aste perle-un pas fãcu 'nainte,
spre-a face-ntinsul arc sã mi-l destind.
31 - „Dac-ai putea și tu - vorbi cuvinte -
sã vezi ca noi amoru-ne profund,
ți-ai da pe fațã tot ce-ascunzi în minte.
34 Dar gîndurilor tale ce s-ascund,
eu totuși vreau, din dorul de-a nu-ți face
spre 'naltul țel zãbavã, sã rãspund.
37 Pe-un deal sub coasta cui Casinul zace
venea spre-a se ruga, pe culme sus,
popor sedus și nepornit spre pace.
40 Eu sînt acel ce-ntîi pe deal am dus
sfințitul nume-al Cui în lume-aduse
dreptatea ce-azi mã 'nalț-așa de sus.
43 Și-atîta dar divin asupra-mi fuse,
c-am scos din preajma tutor aste locuri
impiul cult ce lumea ne-o seduse.
46 Iar toate-acestea alte sfinte focuri
au fost bãrbați cuprinși de-acea cãldurã
ce flori și fructe sfinte naște-alocuri.
49 Romaldo și Macarie-aceștia furã,
iar alții-s frați de-ai mei ce-n mînãstire
cu inimi tari înfipți pe loc stãturã."
52 - „Vorbind cu mine-acum, și-a ta iubire
ce-arãți - am zis - ca și bunãvoința
ce-o simt și-o vãd în toat-a voastr-oștire
55 de foc de-aici, așa-mi lãrgesc credința
precum o rozã-n soare rãsfiratã
deschide-atît cît este-n ea putința.
58 Te rog de-aceea, sã m-asiguri, tatã,
cã am și-atîta har în Dumnezeu
ca fața ta s-o vãd ne-nvestmîntatã."
61 - „Plinire-afla-ți-va dorul, frate-al meu,
în cel din urmã cer, cãci el plini-va
oricare dor, și-al orișicui, și-al meu,
64 deplin și-ntreg e-n el, și-aflînd potriva
oricare dor, cãci numa-n el oricare
un punct a fost de-a pururi unde fi-va.
67 El nu-i niciunde-n spațiu, poli el n-are,
și-a noastrã scarã-i pînã-n el urcatã
de-aceea culmea-i nevãzutã-ți pare.
70 Dar Iacov patriarhul nostru-odatã
[privi pînã-ntr-acolo-a ei mîndrie]
cînd el de îngeri o vãzu-ncãrcatã.
73 Ci-azi nu-și desparte-al sãu picior de glie
vrun om spre-a o sui, iar norma mea
rãmase jos spre-a risipi hîrtie.
76 Iar zidul cel ce-odatã schit fãcea
speluncã-i azi, de hoți, și-a lor calpace
burdufuri pline de fãinã rea.
79 Nici cea mai grea uzurã nu-i displace
Eternului atît, ca fructu-amar
ce inima-n monahi sã zburde-o face.
82 Stãpîni oricãrui bun pãstrat de-altar
îi sînt acei ce pe la uși colindã,
dar nu cumetrii-ori alt orice tîlhar.
85 Ci-așa-i de lesne-n om ce-i rãu sã prindã
încît nici n-are trai o bunã vrere
nici cît din mic stejar pînã la ghindã.
88 Vezi, Petru a-nceput lipsit de-avere
și fãr' de-arginți, iar eu cu rugi și post,
Francisc al sãu convent umblînd a cere.
91 Cînd stai sã vezi ce la-nceput a fost
oricare lucru, și-i privești urmarea,
ce-ncepe bine vezi cã-ncheie prost.
94 Iordanul s-a re-ntors, ce-i drept, iar marea
pãreți avu, cînd Domnul vru sã-i punã,
ci-ar fi mai de mirat aci-ndreptarea!"
97 Sfîrșind așa vãzui cum el s-adunã
la stolul sãu, iar stolul sãu se strînse
și-ntreg s-a ridicat ca o furtunã,
100 iar dulcea Doamnã-n sus acum mã-mpinse
c-un singur semn, pe scarã-n urma lor;
puterea ei așa de mult mã-nvinse.
103 Nimic din cîte suie-ori se scobor
la noi în mod firesc, nu-și are dreptul
sã poți a-l compara cu-al nostru zbor.
106 Precum, creștine,-o sã mã-ntorc la dreptul
triumf, și plîng, în așteptarea lui,
adese-al meu pãcat și-mi sînger pieptul,
109 tu nu tragi mîna cînd pe foc o pui
în grabã cum vãzui eu semnul care
urmeazã pe Vițel și-n el și fui!
112 Slãvitã stea, tu ce-ai cu-mbelșugare
puteri adînci din cari, anume știu,
îmi vine-al meu talent ori mic, ori mare,
115 cãci sfîntul Tat-a tot ce-n lume-i viu,
cu voi era spre-a rãsãri și-apune,
cînd eu în Tosc-am început sã fiu,
118 iar cînd voit-a harul a dispune
sã intru-n sfera ce vã poartã-n ea,
sorțitã-mi fuse-a voastrã regiune!
121 Suspinã-n sus spre voi inima mea
smerit, ca sã-mi adun din voi putere
spre locul unde-s tras pe-o cale grea.
124 - „Ți-e-aproape-atît suprema mîngîiere -
vorbi Beatrice-atunci - cã se cuvine
s-asculți și s-agerești a ta vedere.
127 Deci pîn-a nu ți-o fi-nsînit în tine
privește-n jos spre-atîtea lumi spre toate
pe cîte-acum le ai sub tãlpi, prin mine,
130 ca inima-ți sã-ți stea, pe cît se poate
,
voioasã-n rînd cu cei voioși ce curã
pe-un drum ceresc în glorioase gloate!"
133 Prin șapte sfere-a mea cãutãturã
se-ntoarse-n jos; vãzui și-acest pãmînt,
așa c-am rîs de-umila lui fãpturã.
136 Eu țin mai just acel judecãmînt
ce-l ia-n dispreț; mai sus cari se ridicã
îi poți numi-nțelepți, fiindcã sînt.
139 Vãzui aprinsã pe-a Latonei fiicã,
dar fãr' de umbra ce-mi fãcea bãtaia
de cap, cu-a ei desime mare-ori micã.
142 Putui și soarelui sã-i rabd vãpaia
din fața lui, vãzui cum își fac jocul
vecin și-n jurul lui Dio și Maia,
145 pe Jupiter cum tempereazã focul
și-al fiului și-al tatei lui, și clarã
vãzui rotirea ce le schimbã locul.
148 Și toate șapte clar îmi arãtarã
cît sînt de mari, ce grabã pun pe cãi
și ce distanțe-n spațiu le separã.
151 Iar punctul ce ne face-atît de rãi,
pe cînd roteam așa-n eternii Gemeni,
întreg îmi apãru din munți în vãi.
154 Și-ntoarsei ochii-n ochii fãr' de-asemeni.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
