|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al cincilea, al lui Marte:
sufletele rãzboinicilor.
Cerul al șaselea, al lui Jupiter:
principii înțelepți și drepți
Alte suflete rãzboinice (1-48) În cerul lui
Jupiter (49-93) Vulturul luminos și invo-
cația lui Dante cãtre semnul imperial (94-136)
1 De-al sãu cuvînt avea plãcere mare
alesul duh, iar eu gustam, firește,
pe-al meu, amestecînd și dulci și-amare.
4 Dar Doamna ce spre ceruri mã-mboldește:
- „Gîndește-altce! Gîndește,-aproape sînt
de Cel ce-orice nedrept îl potolește".
7 Mã-ntoarsei deci la dulcele-i cuvînt
spre-a mea-ntãrire, și renunț a spune
ce-amor vãzui în chipul ei cel sfînt,
10 și nu numai cãci graiul s-ar opune,
dar duhu-i slab, și ce-i deasupra lui
nu poate-obști cînd altul nu-l dispune.
13 Atît e de-asta tot ce pot sã spui
cã-n vreme ce-o priveam, ca niciodatã
fui liber de-orice-alt dor, cît timp avui
16 plãcerea cea de veci, ce reflectatã
era-n Beatrice cu zîmbiri divine
din mîndru-i chip cu-al doile-aspect redatã.
19 C-un fulger de surîs m-a-nvins în fine
și: - „'Ntoarce-te și-ascultã - zise ea -,
cãci nu e Raiul numa-n ochi la mine!".
22 Precum la noi adese poți vedea
dorința-n ochi cînd fierbe-așa fierbinte
cã-ntregul suflet mi-e pãtruns de ea,
25 așa din focu-acelei flacãri sfinte
vãzui, cînd m-am întors spre dînsul iarã,
c-ar vrea puțin a-mi mai vorbi 'nainte.
28 Și-așa-ncepu: - „Pe-aceast-a cincea scarã
a pomului prin creștet trãitorul
ce-n veci dã rod și-n veci e primãvarã,
31 sînt duhuri ce 'nainte-a-ncepe zborul
spre cer au fost atît de cunoscute
c-ar face-oricãrei Muze-un rãu izvorul.
34 Spre-al crucii braț cu ochii deci tu du-te
și cel strigat va face-acum mișcarea
ce-o face-n nori și focul lor cel iute".
37 Vãzui pe cruce-un foc cum taie zarea,
și „Iosua" auzii, vãzînd cum fui,
(cãci nu-l vãzui cît timp nu fu chemarea).
40 La 'naltul nume „Macabeu" vãzui
alt foc apoi cãzînd cum se rotește,
și-i da sfîrlezii bici plãcerea lui.
43 Urmai pe Carol Magnu cum sclipește,
pe-Orland apoi și ambii-n zbor cum ard,
cum ochiu-n zbor pe-un șoim îl urmãrește.
46 Îmi fu apoi și Wilhelm și Renard
și dulcele Gotfrid privirii-o țîntã
pe cruce-n jos, și-apoi Robert Guiscard.
49 Intrînd apoi de-a valma-n gloata sfîntã
și-acel care-mi vorbi dovezi mi-a dat
ce-artist este-ntre-acei ce-n ceruri cîntã.
52 Spre dreapta m-am întors atunci sã cat
în ochii Doamnei ori prin semn povețe
ori din cuvînt, sã știu ce-am de lucrat,
55 și-așa-i vãzui de dulci, și-ai dulcii-i fețe
atîția nuri, cã-nvinse-acum pe-oricare
pe toate-aici, chiar și-ultima-i frumsețe.
58 Precum cînd simte-un om o tot mai mare
plãcere, zi cu zi, spre fapte bune,
își vede sporul ce-n virtute-l are,
61 așa simți urcarea mea cum pune
mai mare arc, prin cer rotind cu mine,
vãzînd cu mult mai mîndr-acea minune.
64 Și-n scurta vreme-apoi precum revine
albeața-n chipul palidei femei
cînd trece-a ei roșeațã de rușine,
67 așa cînd m-am întors în ochii mei
a șasea stea cu-alboarea-i temperatã
fãcu sã vãd cã sînt în sînul ei.
70 Vãzui acum iubirea-nflãcãratã
ce-aici lucește-n focul jovial,
în ochii mei cã-n litere s-aratã.
73 Și-așa cum zboarã paseri de pe mal
de-a lor pãșune-urmîndu-și între ele
formeaz-ori șiruri lungi, ori stol oval,
76 așa și-aici mulțimi de flãcãrele
zburau cîntînd în sfînta lor luminã
ori D, ori I, ori L fãcînd din ele.
79 Pluteau dintîi pe-un tact de horã linã,
apoi formînd o liter-a scrisorii
stãteau puțin, tãcere-avînd deplinã.
82 O, Muzo, tu, ce-nvecinești cu glorii
poeții tãi, și-i faci eterni sã fie
și-orașele prin ei, și-mperatorii,
85 o, dã-mi lumina ta sã pot descrie
aceste chipuri cum le-avui în vis
și-n scurtu-mi vers tu vars-a ta tãrie.
88 Vocale, ci și consonante-au scris
de cinci ori șapte, și-am ținut aminte
ce pãrți aveau, pe rînd cum s-au închis.
91 Diligite justitiam, mai 'nainte,
un verb și-un nume-au scris, apoi [fãcurã]:
qui judicatis terram, trei cuvinte.
94 Cu M din vorba ultim-ei stãturã
fixați așa, cã Joe a rãmas
pãrînd de-argint tivit cu-auriturã.
97 Veniți de mai [de] sus apoi, popas
în vîrfu-acestui M fãcurã unii,
cîntînd, cred, bunul ce spre el i-a tras.
100 Apoi, precum loviți cînd ard, tãciunii
rãsfirã-n jur nenumãr de schintei
din cari se-ncred a proroci nebunii,
103 așa sãltau mai mult de-o mie-acei
de-aici, mai jos, mai sus fãcîndu-și jocul,
precum li-e dat de-Acel ce arde-n ei.
106 Cînd toate-au stat pe loc, gãsindu-și locul,
vãzui un cap de vultur cum formeazã
și-un gît apoi, distinct, din sineși focul.
109 Acel ce scrie-aici nu imiteazã,
ci singur și-e izvor din care curã
virtutea-n veci ce cuiburi formuleazã.
112 Iar ceilalți aleși ce-ntîi pãrurã
c-ar sta pe loc, pe M ca sã-l încrine,
mișcați încet s-adaoserã-n figurã.
115 O, cîte perle-aci-mi vãdirã bine
cã jos Dreptatea este,-o, dulce stea,
efect al cerului ornat de tine!
118 De-aceea rog eu Mintea de-unde-și ia
puterea ta-nceput și curs, sã vadã
de unde-i fumul ce te-orbește-așa
121 și-urgia ei cumplit din nou sã cadã
pe-acei ce cumpãrã și vînd în templu
clãdit pe semne și-omorîți de spadã.
124 Oștire sfîntã, tu, ce te contemplu,
te roagã pentru toți cei fãr' de minte
ce pier în lume-urmînd un rãu exemplu.
127 Purtau rãzboi cu spada mai 'nainte,
iar azi negînd și-aici și-aici o pîine
ce nimãnui n-o neag-un bun Pãrinte.
130 Tu cel ce-azi scrii numai spre-a șterge mîine,
socoți c-acei doi principi ce-au murit
în via ce-o despoi sînt vii, stãpîne!
133 Ei, da! Tu zici: „Mi-e doru-așa-ntãrit
spre-acel ce vru sã n-aibã nici un staul
și-al cui martiriu-un dans i l-a gãtit;
136 ce-am eu sã-mpart cu Petru și cu Paul?".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
