Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XVI Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XVI
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al cincilea, al lui Marte: sufletele rãzboinicilor

Sãrmana noblețe a sîngelui (1-9) Strãmoșii lui Cacciaguida (10-45) Florența de pe vre- muri și virtuțile ei (46-154)

1 O, tu, sãrman-a sîngelui noblețe!
De faci pe om înfumurat sã fie
și-aici unde iubim în douã fețe,

4 tu n-ai de-acum sã-mi pari o nebunie,
cãci și-unde-s moarte-a poftelor rãscoale,
eu zic, în cer, tu mi-ai stîrnit mîndrie!

7 Ce-i drept, ești strai cu tot mai scurte poale,
cui zilnic nou postav dacã nu-i pui
cu timpul el te las-un coate-goale,

10 Cu Voi, ce-ntîi fu-n Roma-n uz, dar cui
poporul Romei nu-i mai face parte
de-acel respect, cu Voi deci începui;

13 de-aceea Doamna, stînd puțin deoparte,
zîmbi ca fata ce tuși la primul
Ginevrei greș, cum ni se spune-n carte.

16 - „Sînteți deci tatãl meu - am zis - și stimul
îmi dați ca sã vorbesc; și nu-mi încape
în gînd, prin cît mã 'nalți de sus, sublimul.

19 De har se umple prin atîtea ape
internul meu, încît am bucurie
cã poate-a le-ncãpea fãrã sã crape.

22 Deci spuneți-mi voi, dulcea mea mîndrie,
cari fur-ai noștri tați, ce numãr anii
purtînd pe cînd erați încã-n pruncie?

25 De staul spuneți, de-a[l] lui San Giovani
cum fu pe-atunci, și-n ce familii bune
mai demne-n el sã-i fie cãpitanii?"

28 Precum învie-n flacãri un cãrbune
bãtut de vînt, așa vãzui cum crește
și facla lui prin dulcea-mi rugãciune.

31 Și cum vãzui cã tot mai clar sporește,
vorbi cu glasul dulce de nespus
dar nu-ntr-un grai cum azi se-obișnuiește:

34 - „Din ziua-n care Ave fuse spus
pînã ce mama-n clipele-i durute
(azi sfîntã-n cer) povara și-a depus,

37 sub Leul sãu venit-a de cinci sute
cincizeci și trei de ori al nostru foc,
sub laba lui nou foc sã-și împrumute.

40 Nãscut, ca tații, fui în vechiul loc
în care cea din urmã dintre seste
e cea dintîie lîng-al hãlcii joc.

43 Ajunge-a ști de-ai mei strãmoși aceste,
cã de-unde-au fost și ce, mi-e prea departe
sã spui pe-ntreg, și-o las tãcerii-oneste.

46 Mulțimea-n el, cîtã putea-ntre Marte
și San Giovani-atunci a fi armatã,
era din cîtã-i azi a cincea parte.

49 Ci-a ei cetãțenime,-azi înglotatã
cu Campi și Castald și cu Fighine,
și-n cel din urmã ins era curatã.

52 Vecini sã-i fi avut era mai bine,
decît în burg, pe-aceste ginți de cari
vorbesc, Galuzzo și Trispian vecine,

55 spre-a nu rãbda țãranii-acei murdari
din Signa și-Aguglione, cari anume
fãcuți sînt parc-a deveni tîlhari.

58 Și dacã tagma cea mai rea din lume
n-ar fi cu Cezar astfel de tiranã
ci-avînd fiasca mil-a unei mame,

61 cîți florentini ce-azi schimbã-n vro dugheanã
și vînd, nu s-ar fi-ntors la Simifonti,
pe unde-ai lor strãmoși cereau pomanã.

64 În Montemurli-ar fi stãpîni tot Conti
și-n cercu-Aconei Cerchi ne-ar fi stînd
și-n Valdigrieve poate Bondelmonti.

67 Confuzia de familii-a fost oricînd
cetãții-un început de-o nouã sfadã
și-un rãu, ca-n trup ce-ndopi de-al doilea rînd.

70 Pe-un taur orb mai lesne-l faci sã cadã
decît pe mielul orb, și-n carne calea
și-o fac decît cinci spãzi mai lesne-o spadã.

73 Cînd stai sã vezi cum Luni și-Urbisaglia
s-au dus și cum cu ele pe-un pripor
se duce Chiusi-acum și Sinigaglia,

76 nu-ți parã lucru nou s-auzi cum mor
familii-n lume, și nici groaznic foarte,
cãci orișicare-orașe-au moartea lor,

79 și toate-a noastre lucruri au o moarte,
ca voi, ci pare-ascunsã-n cîte una
ce-o duce lung, cã-i scurt-a voastrã soarte.

82 Și-așa cum cerul ce-l rotește luna
mereu inund-ai mãrii țãrmi și-i seacã,
Florenței face tot așa Fortuna.

85 Mirare deci sã nu te mai petreacã
de care-ți spui, de-antici, de florentinii
a cãror faimã timpii-acum o 'neacã.

88 Vãzui pe Ughi-Ormani, Catelini
Filipi și-Alberichi, ai puterii
bãrbați iluștri-n marginea ruinii,

91 și mari vãzui și-antici pe cavalerii
și cei de la Sanell și vechea Arcã,
Bostichi,-Ardinghi vechi și Soldanierii.

94 În poarta care-acum grozav se-ncarcã
c-un nou sperjuriu și-ntr-așa mãsurã
cã va pieri-n curînd și-aceastã barcã,

97 trãirã Ravegnani cari nãscurã
pe Guido graful și pe cîți de-acu
înaltul nume Belincioane-avurã.

100 Dar della Pressa de pe-atunci știu
a fi stãpîn; și scãri și-al spãzii sale
mãnunchi de aur Galigai le-avu.

103 Stîlp mare-avea del Vai [pe-aceeași cale],
Sacheti mari, Sifanti și Baruci
și-acei ce se-nroșesc vorbind de-ocale.

106 Era și trunchiul de-unde ies Calfucci
voinic pe-atunci și-n scaune curule
chemați erau și Lizzi și-Arigucci.

109 O, cum vãzui pe-acei ce nesãtule
trufii i-au stins! Și-n orice faptã mare
sporeau Florența galbenele-i bule.

112 Așa fãceau pãrinții-acelor care
oricînd vrun loc de episcop lipsește
s-adunã-n consistoriu spre-ngrãșare.

115 Mișelul neam ce-acu-ndrãcit gonește
pe cei ce fug, dar cui arat-un dinte
sau punga sa ca mielul s-umilește

118 se urc-acum, dar prea cu slabã ginte
încît nu-i place lui Ubert Donat
cã socru-so-l fãcu al ei pãrinte.

121 Era și-n piața Caponsac mutat
din Fiesole pe-atunci, și nume bune
avea și Giuda-n burg, și Imfangat.

124 Și-ascult-un adevãr pãrînd minune,
în micul burg intrai prin poarta care
și-acum dup-alde Pera i se spune.

127 Și-oricine poartã semnu-acelui mare
baron, al cui și numele și-onorul
la hramul Tomei aflã-mprospãtare,

130 de-aici avea și rangul și favorul,
deși acel ce-ncinsu-l-a cu foi
de aur azi unit e cu poporul.

133 Și Gualterați și Importuni cu noi,
și-ar fi mai liniște și-n burg, vezi bine,
de nu l-ar fi-nvadat vecinii noi.

136 Iar casa de-unde amarul vostru vine
prin justa furie-a cui vã dete morții
și-a pus și dulcei vieți a voastre-o fine,

139 era-n onoare, ca și toți consorții.
O, Bondelmont, fugind de nunta sa
prin sfat strãin, ce rãu zvîrlit-ai sorții

142 O, cîți ce-azi plîng, ar fi voioși, de da
Cel Sfînt atunci în Ema pat a-ți face
în cea dintîi spre-oraș venire-a ta!

145 Ci-acelei pietre ce știrbitã zace
pãzind la pod, fu scris sã-i dea victime
Florența, biata,-n ultima ei pace!

148 Cu-atare și-alt-asemeni nobilime
vãzui Florenț-atîta pace-avînd,
cã n-avea cauzã de-a se plînge nime.

151 Cu-acestea i-am vãzut poporul stînd
și drept și glorios, și-n suliți crinul
purtat întors eu nu-l vãzui nicicînd,

154 și nu-l fãcuse roș încã dezbinul."


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!