|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al cincilea, al lui Marte:
sufletele rãzboinicilor
Sfînta iubire a sufletelor fericite (1-12) Cacciaguida, strãmoșul lui Dante (13-87)
Florența de altãdatã (88-129) Strãmoșii
poetului (130-148)
1 Onesta vrere-n care ni s-aratã
acel amor ce-n veci spre bine tinde
cum pofta face-n vrerea necuratã,
4 odihnã-n dulcea lir-a pus tutinde
fãcînd sã tac-acele corzi pe care
divina dreaptã dupã plac le-ntinde.
7 Cum pot sã nege-o just-a ta rugare
acești de-aici, cînd ei spre-a-mi da putințã
sã vreau sã-i rog, tãcurã-ntr-o suflare!
10 E justã-n infinit o suferințã
s-o aib-acei ce fug de-atare bine
iubind ce n-are veșnicã ființã.
13 Precum în pacea unei seri senine
subit un meteor ce-și scurge focul
îți mișcã ochii pașnici dupã sine
16 și-ți pare-a fi o stea ce-și mutã locul,
atît cã-n partea de-unde se desparte
nu piere nici o stea și-i scurt și jocul,
19 așa din cornul dinspre-a dreptei parte
a curs în jos la baza crucii-un astru
din mîndra grup-a lãmpilor din Marte.
22 Dar gemma nu s-a dezlipit de nastru
ci-a curs pieziș pe razã, ca și viul
și blîndul foc ce-urmeaz-un alabastru.
25 Așa ca umbr-a curs Anhise piul,
cînd își vãzu (de e sã credem Muza
suprem-a noastrã) prin Elisiu fiul.
28 - „O, sanguis meus, o, superinfusa
gratia Dei! Sicut tibi, cui
bis unquam coeli janua reclusa?"
31 Mã-ntoarsei, cînd vorbi, spre focul lui;
spre Doamn-apoi țintii a mea privire,
și-aici și-acolo beat de-uimire fui,
34 c-avea privirea-ncinsã de-o zîmbire,
încît credeam cã pînã-n fund a mea
s-afundã-n Rai cu-ntreaga fericire.
37 Și, drag și-a-l auzi ca și-al vedea,
adaose duhul celor cuvîntate,
dar ne-nțeles, așa de-adînc vorbea.
40 Dar nu-ntr-adins, ci din necesitate
s-ascunse mie-așa, cãci cele spuse
întrec a minții-oricare facultate.
43 Cînd arcul dragostei fierbinți îi fuse
așa de-ntins cã vorbele lui grele
la pragul minții omenești le-aduse,
46 acestea-ntîi le-am înțeles din ele:
- „Binevorbit sã fii tu trei în unul
c-așa de bun te-arãți sãminții mele!".
49 Și zise-apoi: - „Și drag și lung ajunul
ce-avui, cetind suprema carte-n care
etern e albul alb și brun e brunul,
52 mi-l stîmperi tu-ntr-aceast-a mea-mbrãcare
din care-acu vorbesc, drept grație Ei,
ce-ți dete-aripi spre-așa de sus zburare.
55 Gîndirea ta, crezi tu, cã-n ochii mei
din primul gînd o am, precum, cui știe
din unul iese-oricare numãr vrei,
58 deci nu mã-ntrebi nici cine sînt, nici ție
de ce-ți par eu din tot acest alai
de spirite, mai plin de veselie.
61 E drept ce crezi, cã marii-ori micii-n Rai,
citesc oglinda-n care-a ta gîndire
ei clar o vãd, pe cînd tu nici n-o ai.
64 Dar ca s-alini mai bine-acea iubire
în care-adînc vegheazã însetatã
de-un dulce dor eterna mea privire,
67 rostește-ți liber și-ndrãzneț curata
dorința ta prin clare vorbe spuse
la cari eu am de-acum rãspunsul gata".
70 Privii spre Doamnã, ci zîmbind ea-mi spuse
'nainte-a fi vorbit, cã-mi dã-nvoirea
ce vrerii mele-un spor de-aripi îi puse.
73 - „Pe loc ce v-apãru,-ncepui vorbirea,
Egalul prim, și-n voi e,-n fiecine,
Egal-apoi știința și iubirea,
76 cãci ele-n cel de-unde și foc vã vine
ca și lumin', atîta-s de egale
cã-i imperfect orice-alt egal, vezi bine.
79 Ci bietele puteri și vreri mortale,
din cauza care-aici vi-e clar [ce-aratã],
diverse-aripi au pentru zbor pe cale.
82 Iar eu ca om am inima-ncãrcatã
de-acest defect; deci pot numai cu ea
sã-ți dau rãspuns salutului de tatã.
85 Te rog, topaze viu, ce-ntr-astã stea
ornezi a dînsei prețioas-ornare,
s-astîmperi cu-al tãu nume setea mea."
88 - „Rãsade-al meu, ce-mi fuși o desfãtare
a te-aștepta, tulpina ta eu fui."
Așa-ntroduse dulcea-i cuvîntare.
91 - „Pe-al cãrui nume neamul tãu ți-l spui,
de-o sutã de-ani pe deal e și el unul
ce-i dã ocol pe-ntîiul balț al lui,
94 și-i fiu al meu, iar ție-ți fu strãbunul.
Și-ai fi dator ca-n lunga-i suferințã
sã-i faci mai scurt prin bune fapte-ajunul,
97 Florența-n vechea ei circumferințã,
în care și-astãzi none bat și trele,
trãia onest, și-n cumpãt și-n priințã.
100 N-aveam pe-atunci cununi și lanțugele,
și nici femei cu brîu și-ncãlțãminte
mai dragi de-a fi vãzute decît ele,
103 nici nu-ngrozea fetița pe-un pãrinte
din fașe chiar, cãci zestrea și-alte toate
țineau mãsura strîns la ce-i cuminte.
106 Nici case goale de copii, nepoate,
nici nu ne-a fost sosit Sardanapalul
spre-a da dovadã prin odãi ce poate.
109 Și nu era-ntrecut nici Montemalul
de-al vostr-Ucelatoiu, urcarea cui
grãbitã-i fu cum are-a-i fi prãvalul.
112 Încins pe Belincione io-l vãzui
cu piei și os, și nesulemenitã
venind de la oglindã doamna lui.
115 Pe Vechio-l știu purtînd cojoc de piele
și pe Nerli așa i-am apucat
și-a lor femei cu fus și cu andrele!
118 Ferice lor! Cãci toate-asigurat
mormînt aveau; și nu dormea pustie,
de-al Francei drag, nici una-n golu-i pat.
121 Veghea la leagãn tînãra soție
și dezmierda-ngînînd în limba ceea
ce-o au pãrinții-o primã bucurie.
124 Torcînd pe fus dincoa' fuior femeia
vrun basm spunea-ntre caznicii-adunați
de Fiesole, de Rom-ori de Enea.
127 Ca Cianghela neveste, sau bãrbați
ca Saltarello ne-ar fi fost minune
cum azi v-ar fi Cornelii-ori Cincinați!
130 Într-astfel de-odihnitã-n lucruri bune
și dulce viațã, și-ntr-așa curatã
cetate-onestã vru deci a mã pune
133 Maria cea-n supremul vai chematã,
și-n vechiul vostru baptisteriu eu
creștin și Caciaguida fui deodatã.
136 Moronte-mi fuse frate și-Eliseu;
nevasta mi-o luai de lîngã Pad
și-al ei connume l-ați purtat mereu.
139 Urmai apoi în taberi pe Conrad,
acel ce-onoare-mi dete-n rang deplinã;
prin fapte mîndre-atît urcai în grad.
142 Subt el am combãtut legea hainã
al cãrei neam nu vrea sã mai respecte
domeniul vostru, dintr-a Papei vinã;
145 și-aici fui scos de orbii-acelei secte
din lumea-nșelãtoare care face
prin dragul ei atîtea vieți infecte;
148 și-astfel martir venii într-astã pace."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
