|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al cincilea, al lui Marte:
sufletele rãzboinicilor
Îndoiala lui Dante (1-13) Strãlucirea
fericiților dupã Judecata de Apoi (14-66)
Cununa a treia și trecerea în cerul lui Marte
(67-126) Extazul poetului (127-139)
1 Spre cerc din centru, și spre centru vine
din margini apa în rotundul vas
precum o miști de-afarã ori din sine.
4 Acestea ce le spui mi-au și rãmas
venite-n gînd deodatã cînd tãcut-a
și duhul plin de glorie-al lui Tomas,
7 prin faptu-asemãnãrii, cãci fãcut-a
la fel și el vorbind, și Beatrice,
cãci, dupã el, ea astfel început-a:
10 - „Acesta are zor, deși n-o zice,
și nici vorbind, dar nici nu se gîndește,
sã afle și-alt un adevãr de-aice.
13 Sã-i spui de focul cel ce vã-nvãlește
substanța voastr-aici, va rãmînea
etern la voi cum astãzi vã-nflorește,
16 și rãmînînd, sã-i spui cum va putea,
cînd voi veți fi iar trup, la voi rãmasul
sã nu vã fie-o piedic-a vedea?".
19 Cum cei ce-n dans rotind își poartã pasul,
cînd sînt cuprinși de-un spor de veselie,
mai veseli tropotesc și 'nalțã glasul,
22 așa mi-au arãtat la ruga pie
și-acele sfinte hori o sporitoare
plãcere-n dans și-n dulcea melodie.
25 Acel ce plînge cã pe lume moare
spre-a fi cu viațã-n cer, el n-a simțit
eterna rouã-n dulcea ei rãcoare!
28 Cãci Unu, Doi și Trei ce-n veci unit
și-n Trei și-n Doi și-n Unu e deodatã,
și-așa-ngrãdește tot, Cel ne-ngrãdit,
31 puterea lui de trei ori fu cîntatã
de toți de-aici, și-așa fu melodia
c-ar fi oricãrui bine-o demnã platã.
34 Și-n cea mai strîmtã roatã din fãclia
cea mai divin-așa de dulce-un grai
cum poate-avu Gavril cãtre Maria,
37 rãspuns a dat: - „Iubirea noastrã-n Rai
atîta timp cît ține sãrbãtoarea,
luci-ne-va-mprejur cu-atare strai.
40 Lucoarea lui urmeazã-n grad ardoarea
și-ardoarea vãzul, ce ne este-aci
atît cît grația ne-a sporit valoarea.
43 Și-al nostru trup, cînd timpul va veni
în sfînta carne iarãși sã se-mbrace,
fiind perfect, cu mult mai drag ne-o fi.
46 Va crește deci lumina ce ne-o face
din mila Sa vestmînt supremul Bine,
cãci, spre-a-l vedea, prin el sîntem dibace,
49 și vãzul deci sã creascã se cuvine
sã creasc-ardoarea ce din el rãsare,
sã creascã raza ce dintr-însa vine.
52 Dar ca și jarul, cînd el flacãri are,
ce-atît de-a lui lucoare-nvinse sînt
încît distinct el dintre ele-apare,
55 așa de-a cãrnii ce ne-o fi vestmînt
învins-o fi lucoarea ce-azi ne-mbracã,
de-a cãrnii, zic, ce moartã ni-e-n pãmînt.
58 Ãst spor de foc nu trude-o sã ne facã,
cãci și-n organe-atît va fi și sporul
spre-a-nvinge tot ce poate sã ne placã".
61 Pãrur-atunci toți gata și cu zorul
sã strige-„amin", și-un cor și-al doilea cor,
de mortul trup atît arzîndu-i dorul,
64 nu numai pentru el, ci poate-un dor
de mame-ori tați, de toți cîți îi iubirã
pe cînd erau și ei din cei ce mor.
67 Și-atunci lucori, egal lucind, venirã
în juru-acestor roți de care-am spus
așa cum vezi cînd cerul se reschirã.
70 Și-așa cum la suirea-ntîiei seri
pe cer încep noi aștri sã-ți aparã
ce-acum îți par aieve-acum pãreri,
73 așa-mi pãru cã vãd cum licurarã
ființe nouã, cari în cerc au cins
pe-aceste douã hori pe dinafarã.
76 O, cum veni de iute și de-aprins
veridicu-ți reflex, Spirite sfinte,
în ochii mei, cã fui de el învins.
79 Ci-mi sta zîmbind Beatrice-așa 'nainte,
și mîndr-așa, c-a mea de-aci vedere
o las cu multe care-mi fug din minte.
82 Cînd ochii mei au prins din nou putere
sã-i urc, vãzui cã-s singur și transpus
cu Doamna mea spre cerul altei sfere.
85 Simțeam cu bine cã mã urc în sus
din focu-nflãcãrat al stelei care
pãrea cã arde roșie de nespus.
88 Din sufletul întreg și-n limba care
e una-n toți adusei mulțãmitã
precum cerea și-n har sporita-mi stare.
91 Și nici n-a fost în pieptul meu topitã
vãpaia jertfei, cînd convins eu fui
cã ea cu drag și bine-a fost primitã,
94 cãci între douã raze largi vãzui
așa de-aprinse roșii flo[ri, orbește,]
c-am zis: - „Oh, Soare, ce de salbe-ți pui!".
97 Precum cu stele mari și mici albește
Galaxi-așa, din pol în pol, o cale
ce chiar și pe-nțelepți îi zãpãcește,
100 așa și-n Marte-n fundul sferei sale
un semn formau, cel vrednic de mãrire
ce-mparte-un cerc în patru pãrți egale.
103 Aci-mi simt arta-nvinsã de-amintire,
cãci astfel fulgera pe cruce Crist
cã n-aflu demn nimic de-asemuire,
106 dar cîți iau crucea lor urmînd pe Crist
ierta-mi-vor cîte las sã nu le vazã,
cãci înșiși vãd lucind pe lemn pe Crist.
109 Din corn în corn, din vîrf pînã la bazã,
jucau lumini ce schinteiau sporite
cînd se-ntîlneau ori se-ntreceau pe razã,
112 cum vezi mici pãrți de corpuri, rãsucite
sau drepte,-aici, și-a jocului figurã
mereu schimbînd-o, leneșe-ori grãbite,
115 și-așa se mișcã-n raza care curã
trecînd prin umbra ce și-o face-adese
prin minte-ori artã scutec de cãldurã.
118 Și cum din harpã și din gigã iese
plãcut tintin de multe corzi, chiar cui
nu-i sînt din cîntec vorbele-nțelese,
121 așa din lãmpile ce-aici vãzui
ieșea pe cruce-o melodie-atare
c-am stat rãpit, deși n-o pricepui.
124 Simțeam eu clar cã-i vrun elogiu mare,
cãci „Scoalã-te" și„-nvinge"-am prins din cînt
cum prind și-acei ce-aud din întîmplare.
127 Simțeam de el c-așa de-nvins eu sînt,
cã pîn-aici nimic n-avu putințã
sã-mi fie-un lanț mai drag ca legãmînt.
130 Prea asprã poate pare-a mea sentințã
c-am pus mai jos plãcerea de-ochii Ei
cei dulci ce-alin-oricare-a mea dorințã!
133 Cîți însã știu cã stampa vie-a ce-i
frumos etern, pe cît te sui, devine
mai clar - și deci, de n-am privit în ei,
136 mã pot scuza de ce m-acuz pe mine
spre-a mã scuza, și vãd c-am spus dreptate;
cãci nu-s excluse-aici plãceri divine,
139 cãci ele,-urcînd, devin tot mai curate.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
