|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al patrulea, al Soarelui:
sufletele înțelepte
A doua cununã de suflete (1-30) Laudele Sfîntului Dominic (31-114)
Abaterile ordinului franciscan (115-126)
Sfîntul Bonaventura și tovarãșii lui
(127-145)
1 Abia sfîrși fericea fãclioarã
cuvîntu-i ultim, și-ncepu zburînd
în roat-a se-nvîrti divina moarã.
4 Dar n-a-ncheiat deplin o roatã, cînd
veni s-o-ncingã altã roatã sfîntã,
și-n cînt și joc același tact urmînd:
7 un cînt ce-ntrece-n toate cîte cîntã
și muze-aici și-a mãrilor femei,
cum raza primã-ntrece pe-o rãsfrîntã.
10 Și-așa precum și norii subțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
cînd Iuno dã poruncã servei ei,
13 iar cel îngust dã celui larg lucoare,
precum fu glasul Nimfei mistuite
de-amor, așa ca negura de soare,
16 și-aduc aminte lumii liniștite
cã Domnul pact cu Noe-a pus, cînd plouã,
cã alt potop el nu va mai trimite;
19 așa-mprejurul nostru-acele douã
cununi de trandafiri ce-n veci nu mor
și-așa pe-un tact cea veche cu cea nouã.
22 Cînd hora și-altã sãrbãtoare-a lor
de cîntec și de schinteiere datã
cu vesele și dragi lumini în cor,
25 s-oprirã-n loc pe-o vrere concordatã,
precum și-ai noștri ochi oricînd ni-e placul,
se-nchid pe-un tact și se deschid deodatã,
28 din sînul unei flacãri din colacul
cel nou ieșind un glas m-a tras spre sine,
precum e tras spre steaua sa și acul.
31 Și-așa-ncepu: - „Iubirea ce-arde-n mine
mã-ndeamnã sã-ți vorbesc de-al doilea duce,
cãci el de-al meu vorbi așa de bine.
34 E just deodatã laude-a le-aduce,
cãci lor, precum alãturi se luptarã,
și-alãturi gloria-nvingerii le luce.
37 Oștenii lui Cristos, cari scump costarã
din nou a se 'narma, încet umblau
urmîndu-și steagul, slabi și-n oaste rarã,
40 cînd Cel pe care toate Domn îl au,
vãzînd pe-oșteni în groapã cu piciorul,
din milã numai, nu cã meritau,
43 le-a dat, cum zic, miresei ajutorul
prin doi eroi, sã spuie și sã facã,
spre-a scoate din greșitul drum poporul.
46 În țara de-unde blîndul Zefir pleacã,
și cald prin mugurii cei noi pãtrunde
de cari pãmîntu-n nou vestmînt se-mbracã,
49 și-aproape-acelei nãvãliri de unde
în dosul cãror Feb în lunga-i fugã
de multe dãți oricãrui om s-ascunde,
52 acolo stã fericea Callarugã
sub paza tare-a vrednicului scut
cu leul subjugat care subjugã.
55 Aci-ndrãgitul mire s-a nãscut,
al legii noastre,-ursit atlet sã iasã,
cel blînd cu-ai sãi, dar celor rãi temut.
58 Creatã cînd îi fu, spre multe-aleasã
fu mintea-i plinã de divinul foc,
cã-n mamã el și-a fapt o profeteasã,
61 iar cînd s-au împlinit în sfîntul loc
logodna dintre el și legea vie,
și și-au promis iubirea reciproc,
64 femeia care-i stete mãrturie
în vis vãzut-a fructul de mirare
ce-avea din el urmași și-ai sãi sã vie,
67 și-așa, spre-a fi acel ce-a fost și-atare,
i-au dat din inspirație divinã
un nume-al cãrui sens întreg al are.
70 I-au zis deci Dominic. Vorba deplinã
îmi e ca de-un plugar pe care Crist
alesu-l-a spre-a-l ajuta-n grãdinã.
73 Pãru, ce-i drept, și sol și-argat lui Crist
cãci primu-amor i-a fost spre-acea povațã
pe care-n locul prim ne-o dete Crist.
76 Veghind ades cu gînditoare fațã,
gãsit era-n vrun colț de-a sa nutrice,
parc-ar fi zis: «Eu de-asta sînt în viațã!».
79 O, tata lui, aievea tu ferice
și mama lui, cu-adevãrat Giovanã,
de-i bine tîlcuit, precum se zice.
82 Nu lumii ce-azi se zbate-așa de vanã
urmînd Tadei ori pe-Ostiense clerul,
ci dragostei de-adevãratã manã
85 un doctor mare-n scurtã vreme cerul
fãcîndu-l, începu sã tundã via
ce-albește-n pripã cînd e rãu vierul.
88 Din tronul ce-ocrotea și sãrãcia
cea justã-n vremi (nu tronul, ci mișeii
ce șed în el ne-aduc ticãloșia)
91 nu spre-a-nvoi drept șase doii-ori treii
nici primele vacanțe încasate
nici dijmele quae sunt pauperum Dei,
97 nu astea vru. Ci voia de-a se bate
cu lumea rea pentru acea tulpinã
ce dã acestei sfere flori bogate.
97 Deci cu doctrinã și cu rîvnã mare
intra-n oficiu-apostolesc, curgînd
ca și-un torent ce sus izvoru-și are,
100 și-așa descinse-n jos, nãvalã dînd
în codrii eretici, ce se-nmulțirã,
tot unde-afla mai tari potrivnici stînd.
103 Vîlcele multe-apoi din el pornirã
așa c-arbuștii din curpinsu-ntregii
catolice grãdini mai vii sporirã.
106 De-a fost atare-o roatã a telegii,
pe care s-apãrã credința vie
de-a-nvins interne lupte sacrilegii,
109 tu poți vedea și-a altei vrednicie,
de care pîn-a nu fi eu venit
d'Aquin vorbi cu-atîta curtenie
112 ci-atît de ros e fierul ce-a-nvãlit
orbita-ncît se rupe-azi cãpãtîiul
și mustul dulce-oțet a devenit.
115 Cãci gloata lui, ce drept mergea dintîiul,
punînd picioru-n pașii sãi, azi curã
spre partea-n care primii-au pus cãlcîiul.
118 Vedea-se-va-n curînd ce rea culturã
fac ei, din seceriș, cînd pirul lui
boci-se-va cã nu-i primit în șurã!
121 Deși nu zic cã-n toatã cartea nu-i
mãcar vro filã-douã-ntr-ale sale
pe care sã citești: «Eu sînt ce fui»,
124 dar n-o fi d'Aquasparta, nici Casale
din cari ai legii-atari ies interpreții
cã unii-o strîng, iar alții-o iau la vale.
127 Eu fui Bonaventura-n timpul vieții;
și-oricãror griji, și nu-s oficii mici,
le-am pus nebiruit de sus pãreții.
130 Iluminat e și-Augustin aici;
ei [cei ce] primii-ntre desculții goi
cu cerul s-au fãcut prin sfoar-amici.
133 Ugo Sanct Victor și doi Petri-apoi
Comestor și Ispanu ce-ntr-o carte
Cu șase-ori douã pãrți e viu la voi.
136 Natan profetul e, și mai departe,
Hrisostomos și-Anselm și-acel Donat
ce demn maestru-a fost al primei arte.
139 Raban apoi, și mie-alãturat
Ioachim abatele Calabriei care
cu spirit de profet a fost dotat.
142 Sã 'nalț pe-un paladin atît de mare
mișcat eu fui de-aprinsa simpatie
și-a lui fra Tomas dulce cuvîntare,
145 precum mișcã și-ntreaga-ne frãție".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
