|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul Soarelui: sufletele
înțelepte
Zãdãrnicia lucrurilor lumești și îndoilelile
lui Dante (1-42) Laudele Sfîntului Francisc (43-117) Dojana cãtre domi-
nicani (118-139)
1 O, griji nebune-a lumii muritoare,
ce false-ți sînt acele silogisme
cari plumb pe-aripi îți pun ca sã nu zboare!
4 Sucește-acesta legi, și cu sofisme
e cest de-aici, vreau alții-o preoție
și-a fi stãpîni prin silã și-aforisme,
7 dincoa' negoț civil, și-aici hoție,
iar altu-n pofta cãrnii 'nãmolit
se mistuie, sau zace-n trîndãvie,
10 cînd eu de toate-acestea mîntuit
eram cu Beatrice-n ceru-n care
cu-așa de mult-onoare fui primit.
13 Iar cînd se-ntoarse-n sferã fiecare
la locul sãu avut și mai 'nainte,
și-a stat fixat ca-n lustru-o lumînare,
16 simții, din sînu-acelei flacãri sfinte
care-mi vorbi dintîi, tot mai zîmbind
și tot mai clar' fãcîndu-se, cuvinte:
19 - „Precum din lampa veșnicã m-aprind,
și eu, privind în razã-i, am putința
și gîndul tãu și cauza-i s-o cuprind.
22 Eu vãd cã te-ndoiești și ai dorința
sã-ți spui deschis și clar, ca, luminatã,
la poarta minții sã-ți aduc sentința,
25 ce-n «drum ce-ngrașã mult» îți fuse datã,
și «n-a mai fost alt om» [ce însemneazã]:
aici deci a distinge clar ne catã.
28 Prevãzul cel ce lumea guverneazã
prin sfatu-n care-un ochi pînã s-apuce
sã-i vadã-n fund, învins se resigneazã,
31 spre-a da puteri miresei a se duce
spre sfîntu-i mire-acel ce-o logodi
prin strigãt 'nalt cu sînge-al sãu pe cruce,
34 vegheatã-n ea și mult mai drag spre-a-i fi
doi principi rîndui spre-a ei favoare
sã-i fie de-ajutor și-aci, și-aci.
37 Fu-ntreg serafic unul în ardoare,
și-atît al doilea de-nțelept, cã el
reda prin ea cheruvica splendoare.
40 Voi spune de-unul deci: ce spui, la fel
e de-ambii spus, din doi pe-oricare-aș prinde,
cãci ambii-n fapte-avur-un singur țel.
43 Între Turpin și rîul ce descinde
din dealu-ales de vrednicul Ubald,
mãnoas-o coast-a ãstui deal se-ntinde
46 ce zbuciumã Perugia-n frig și-n cald
prin Porta Sol, și-n dosul cui bocește
sub greul jug și Nocera, și Gald.
49 Sub deal aici, mai mult unde-mblînzește
urcușul sãu, un soare-a rãsãrit
precum din Gange-al nostru-adesea crește.
52 Deci cîți vorbesc de locul ãst vestit,
nu-i zicã-Ascesi, cãci puțin ar spune,
ci totul spun zicîndu-i Rãsãrit.
55 N-a fost prea sus de-a nașterii regiune,
cînd și-ncepu acest de care spui,
sã-i parã lumii prin virtuți minune.
58 De tînãr el, pentru-o femeie, cui
ca morții-n casã nimeni nu-i dã cale
cu drag, intrã-n rãzboi cu tata lui
61 și-n fața curții lui spirituale
și coram patre-și logodi iubita
cea zi cu zi mai dragã vrerii sale.
64 Obscurã și-n dispreț, ca nepețita
de nimeni, vãduvã de-ntîiul soț, rãmase
o mie de-ani, pînã ce el venit-a,
67 și nu-i servi cã vesel-o aflase
cu-Amicle, cînd pe nume fu chematã
de cel ce-ntreaga lume-o-nspãimîntase;
70 nimic, c-a fost feroce de bãrbatã
încît, pe cînd rãmase jos Maria,
ea vru pe cruce-a fi cu Crist urcatã.
73 Spre-a nu-ți lungi spre-obscur alegoria,
acești amanți din spusele cuvinte
tu-i ia cã sînt Francisc și Sãrãcia.
76 Concordia lor și-amorul lor fierbinte
[înfãțișarea veselã și drag privit]
la mulți le-a fost izvor de gînduri sfinte,
79 așa cã-ntîi Bernard cel preamãrit
s-a desculțat, urmînd atare pace
și-n fuga sa credea c-a zãbovit.
82 O, neștiut-avere, bun verace!
Desculț fugi Egid, desculț Silvestru
Urmînd pe mire,-atît mireasa place!
85 Și-așa de-aici, pãrinte și maestru,
cu doamna sa și [soațã] se ducea,
uniți de-acum cu-al lor smerit capestru.
88 Cã el ca tat-un Bernardone-avea,
de laș cu ochii-n jos nicicînd nu stete,
și nici cã demn de-adînc dispreț pãrea,
91 ci-n chip regal lui Inocențiu-i dete
pe fațã asprul gînd, și-a tagmei lor
a tagmei sale cea dintîi pecete.
94 Cînd mult a fost urmînd smerit popor
pe-acel a cãrui viațã minunatã
mai bine s-ar cînta-n cerescul cor,
97 prin Duhul Sfînt atunci de-a doua datã
de-Onoriu fost-a vrednica dorințã
a marelui pãstor încununatã.
100 Avînd, apoi, de-a fi martir dorințã,
în fațã stînd sultanului trufaș
vorbi de Crist și-urmașii-ntru credințã.
103 Ci-avînd pentru botez prea pãtimaș
pe-acest popor, spre-a face ce-și propuse
s-a-ntors s-adape-ausonicul imaș.
106 Aci-ntre Tibru și-Arno Crist îi puse,
pe-un aspru stei, sigiliul sãu din fine
și-n carnea sa doi ani pe-acesta-l duse.
109 Cînd Cel ce l-a ursit spre-atîta bine
a binevrut sã-l suie-n cer la plata
ce-o dobîndi-n smerenia lui de sine,
112 la frați, ca drepților erezi, lãsat-a
pe doamna cea iubit-atît, cerînd
sã fie de-al ei drag la toate gata.
115 Apoi din poala ei plecat-a cînd
se-ntoarse-n cerul sãu ãst suflet mare,
și-un alt coșciug el trupului nevrînd.
118 Gîndește-acum deci cine-a fost el care
ca demn coleg spre țelul drept ținu
corabia lui San Pietru-n larg pe mare!
121 Iar el al nostru patriarh ne fu.
Deci poți vedea de-ncarcã mãrfuri bune
acei ce-i sînt urmași cum el îi vru.
124 Ci-atît de-avidã de-altfel de pãșune
e turma-i de-azi, cã nu se poate-apoi
sã nu se-mprãștie și pe cãi nebune.
127 Pe cît mai mult rãzlețe-ale lui oi
se pierd de el, pe-atît și mai sãrace
de lapte viu la staul înapoi.
130 Mai sînt și-atari ce-au team-astfel a face
și stau lîngã pãstor, dar rari ce sînt,
puțin postav de-ajuns li-e sã-i îmbrace!
133 De n-a fost deci obscur al meu cuvînt
și-atenția ta de-a stat tot ațintitã
și cîte-am spus de nu le-am spus în vînt,
136 atunci dorința-n parte ți-e-mplinitã,
cãci vezi copacul de-unde rup eu, frate,
și vezi restricția ce-mi fu rostitã:
139 ce-ngrașã mult pe cel ce nu s-abate".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
