Divina Comedie - Paradisul: Cîntul VIII Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul VIII
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al treilea, al lui Venus: sufletele iubitoare

În cerul Venerei (1-30) Carol Martel (31-93) Influența cerurilor asupra varia- ției firii omenești (94-148)

1 Crezu pãmîntul într-a sa pierire,
c-ar da-ntr-al treilea ciclu rotitoare
frumoasa Chipris patimã-n iubire,

4 deci nu numai ei singurã onoare
i-au dat cu vot și jertfe sfinte-acei
toți vechii-aceia-n vechea lor eroare,

7 ci-aveau pe Dio și Cupido zei,
ca mamã ea, iar el ca fiu, pe care
ziceau cã-l poartã Dido-n poala ei.

10 Deci ea, ce-mi da-nceput aci-n cîntare
dã nume stelei cea cu drag privitã
de soare, și-apunînd și cînd rãsare.

13 Ci-a mea suire-n ea nu-mi fu simțitã
dar sigur fui cã sînt suit, firește,
vãzînd pe Doamna mult mai înfloritã.

16 Și cum schinteia-n flacãri se-osebește,
și-un glas de-alt glas distinge-se deplin,
cînd unu-i ferm, iar altul scade-ori crește,

19 vãzui lucori așa-ntr-al ei senin,
rotind, și, cred, cu iute roat-ori rarã,
precum li-e dat gradat un vãz divin.

22 Nicicînd un vînt din recii nori de varã,
vãzut ori nu, cu grab-așa nu vine
încît tîrziu și leneș sã nu-ți parã,

25 de-ai fi vãzut acele lãmpi divine
venind spre noi, cari, danțu' lor lãsîndu-l,
ce-ncepe sus din cercuri serafine,

28 cîntau astfel de dulce-un cînt, în rîndul
de-ntîi venit, cã fãr' de dor apoi
nicicînd n-am fost de-a fi tot ascultîndu-l.

31 Venind aproape-o facl-atunci din roi:
- „Stãm gata toate,-așa-ncepu cînd stete,
pe placul tãu spre-a tresãlta de noi.

34 Aci-ntr-un cerc, și-un umblet și-ntr-o sete
cu îngerii-nvîrtim cerescul joc
de care-odatã tu cîntași, poete:

37 «Voi, minți ce-urniți al treilea cer de foc» -
și-atît de mult dorim plãcere-a-ți face

cã tot cu-atîta drag vom sta pe loc!"

40 Deci dupã ce privii, sã vãd de-i place,
spre Doamna mea smerit, și-a ei privire
fãcu sã fie-a mea-n vegheatã pace,

43 mã-ntoarsei spre-acel duh care-n vorbire
promise-atît, și: - „Cine ești, sã-mi spui?"
strigai zbãtut de-o mare-a mea-mboldire.

46 Oh, cît de mult acum și cum vãzui
sporindu-i deci, prin noua veselie,
pe cînd vorbeam plãcerea prim-a lui.

49 Și-așa sporit vorbi: - „În lumea vie
am stat puțin. Mai mult dac-aș fi stat,
mult rãu ce-acum va fi n-avea sã fie!

52 Mã ține-ascuns de tine harul dat
ce-n raze mã-mpresoarã și mã-mbracã
la fel c-un vierme-n tort învestmîntat.

55 Tu m-ai iubit, și-aveai de ce, cãci, dacã
trãiam mai mult, ar fi-ntrecut și zvonul
iubirea mea-ntru cîte-avea sã-ți facã.

58 Și malul stîng pe care-l udã Ronul
din jos de-unde pe Sorge-urmaș îl are,
la data vreme m-aștepta cu tronul,

61 și-acel italic colț frumos în care
Gaeta, Bari și Crotona sînt
și de-unde Tront și Verd descind spre mare,

64 și-aproape fui sã-mbrac regesc vestmînt,
în țar-al cãrei șes Danubiu-l spalã,
cînd lasã-n urm-al nemților pãmînt;

67 și-ostrovul drag ce-n negru fum se-mbalã -
la golful tãu, Pelore și Pachine,
bãtut cumplit de-a lui Eur nãvalã -

70 nu prin Tifeu, ci prin pîcloase vine,
și el dorea pe-ai sãi stãpînitori,
de Carol și Rudolf nãscuți prin mine,

73 de nu-mpingea un rãu guvern spre-orori,
ca de-obicei, popoarele-mpilate,
sã strige prin Palerm: «Omori, omori!».

76 Aceasta de-o vedea sãrmanu-mi frate
și-ar fi gonit golanii-avizi ce-avea
din Spania, spre-a nu intra-n pãcate.

79 De lipsã-i e, vai, Doamne,-a prevedea
prin el sau alții spre-a nu pune-n barcã
mai mult decît sã poatã duce-n ea.

82 Avaru-i duh nãscut din larga Parcã
nevoie-avea de-altfel de servi, vezi bine,
și nu de-acei ce stau mereu și-ncarcã".

85 - „Fiindcã marea mea plãcere-n mine
ce-al tãu cuvînt mi-o dã, stãpîne-al meu,
tu-n cel ce-oricãrui bun e cap și fine

88 mi-o vezi, cum cred, precum mi-o vãd și eu,
mai scumpã mi-e, și mi-e și mult mai clarã,
cãci tu mi-o vezi privind-o-n Dumnezeu.

91 Tu vesel m-ai fãcut. Explicã-mi darã,
cuvîntul tãu ce-mi pare-a fi-ndoios:
cum poate-un dulce pom da poam-amarã?",

94 i-am zis, iar el: - „De pot ca sã-ți descos
acest un adevãr, tu cel ce-l cere
în fațã vei avea ce-acum ți-e-n dos.

97 Supremul Bun, ce mișcã prin plãcere
întregul regn ce-l urci, fãcu virtute
motrice-n el divina-i prevedere.

100 Și nu numai naturi sînt prevãzute
în spiritu-i perfect prin sineși el,
ci-ntregul esse-al lor cu-a lor salute.

103 Deci arcul ãsta batã-n orice fel,
fatal ajunge prevãzuta-i fine
ca și-o sãgeatã ce-o-ndreptezi spre țel.

106 De-ar fi altfel, ar naște, vezi tu bine,
regatul ce-l strãbați atari efecte
ce n-ar mai fi creații, ci ruine.

109 Nu poate fi așa, de n-au defecte
acele minți ce-n stele pun mișcare,
cum Primu-ar fi, cãci nu le-a fapt perfecte.

112 Dovezi cã-i adevãr vrei și mai clare?".
- „O, nu, cãci în necesse, clar o vezi,
nu poate sta natura-n nelucrare."

115 Și-apoi: - „N-ar fi mai rãu de om, ce crezi,
de n-ar putea trãi-n tovãrãșie?".
- „O, da - i-am zis - și-aici nu cer dovezi."

118 - „Și, poate fi, de n-ar fi-n viața vie
diverse-oficii bine limitate?
Deloc, de-i drept ce-al vostru dascãl scrie."

121 Aici m-aduse cu deducții date.
Și-așa-ncheie: - „Deci cade-se diverse
fîntîni sã aib-a noastr-activitate.

124 De-aceea unu-i Solon, altul Serse,
dincoa' Melchisedec, sau cel ce-și lasã
pierdut pe-aripi copilul pe-unde merse.

127 Rotita fire cînd sigil apasã
pe-al morții lut, perfect de bine-mparte,
dar nu distinge-o casã de-altã casã.

130 Urmarea e cã Iacov se desparte
din mamã de Esau, și-i dat Quirin
din tat-așa de jos ca fiu lui Marte.

133 Natura generat-ar fi deplin
și-n toate-avînd un drum cu-al ei Pãrinte,
de n-ar învinge-acel prevãz divin.

136 Acum ce-aveai în dos, ai dinainte,
dar ca sã-mi vezi deplin iubirea mea
și-o mantie-ți voi da peste vestminte.

139 De-a pururi Firea, cînd Norocul vrea
sã-i stea-mpotrivã, ea, ca și ogorul
ce nu-i priește-un sad, dã probã rea.

142 Ci-atentã lumea de-ar privi cu zorul
ce fel de fundament natura pune
s-urmeze lui, mai bun i-ar fi poporul!

145 Dar voi siliți sã intre-n religiune
pe cei ce-au fost nãscuți sã-ncingã spada,
și faceți regi pe cei cu predici bune,

148 și-umblînd pe-alãturi pierdeți astfel strada".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!