|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al doilea, al lui Mercur:
sufletele active
Împãratul Iustinian și legislația romanã
(1-36) Zborul acvilei romane (37-86)
Guelfii și ghibelinii (87-111) Sufletele active
(112-126) Romeo di Villanova (127-142)
1 - „De cînd întoarse Constantin aquila
din nou spre Ostul unde-a fost urmat
pe-acel ce-i smulse lui Latin copila,
4 doi secoli și mai mult vulturu-a stat
extremul Europei apãrîndu-l,
vecin acelor munți de-unde-a plecat,
7 din mînã-n mîn-al lumii sceptru dîndu-l,
sub umbra sfînt-a aripilor lui;
și-așa veni și-n mîna mea, cu rîndul.
10 Eu sînt Iustinian și Cezar fui.
Și-Amorul prim ce-l simt mi-a dat putințã
sã scot ce-absurd și gol în legi vãzui.
13 Ci-acestui lucru pîn-a-i da ființã
credeam cã-n Crist e numai o naturã,
și-aceasta-mi fu mult timp a mea credințã.
16 Dar dusu-m-a, cu-al sãu cuvînt din gurã,
fericele-Agapet pe-atuncea [sus,]
[încît apoi] la dreapta-nvãțãturã,
19 eu l-am crezut și-n cele ce mi-a spus
vãd clar acum, cum tu-n contradicțiune
vezi clar cã și-adevãr și fals e pus.
22 De-ndatã deci ce-urmai credinței bune,
a vrut prin har sã-mi sufle Dumnezeu
ãst lucru 'nalt și voie-n mine-a pune.
25 Deci oști am dat lui Belizarie-al meu
cui ceru-i dete-atît-ajutorare
cã semn îmi fu sã m-odihnesc și eu.
28 Legat îmi e de prima ta-ntrebare
acest rãspuns, ci-mi cat-acum sã-ți spun
și-altce, silit de-aceastã-mprejurare.
31 Și-astfel sã vezi de fac vrun lucru bun
cîți sacrosanctul semn îl fac de-ocarã,
cãci ori îl țiu de-al lor, ori i s-opun.
34 Sã vezi ce mari virtuți îl afirmarã
de-atîta stimã demn, din timpii-acei
de cînd muri Pallant spre-a-i da o țarã.
37 Tu știi cã stete-n Alba cuibul ei
trei veacuri și mai mult pînã ce-n fine
s-oștirã pentru ea cei trei cu trei.
40 Prin șapte regi, de cînd rãpi sabine
și pînã cînd Lucreția fu-ngropatã
știi cum supuse-n jur cetãți vecine,
43 și ce-a fãcut ea, de romani purtatã,
cu Bren, cu Piru-ntr-al Italiei prag,
și-alți regi, sau și cu soții cîteodatã,
46 din cari Torquat, și Decii, Fabii-și trag,
și Quintu-așa numit din crețe plete,
al lor renume ce-l admir cu drag.
49 Strivi mîndria punicelor cete
cari pe-Anibal urmîndu-l invadarã
pe piscul cel ce Padul ni-l trimete.
52 Cu ea Pompei și Scipio triumfarã
de-abia flãcãi, și coastei de-unde tu
nãscut ai fost, așa-i pãru de-amarã.
55 Aproape vremii,-apoi cînd cerul vru
sã-ntoarcã lumea-n drumul ei senin,
prin vrerea Romei Cezar o ținu.
58 Și ce-a fãcut din Varo pînã-n Rin
știu vãile Saonei și-ale Senei
și-acele-o știu cari fac Rodanul plin.
61 Cum ea ieșind din porțile Ravenei
prin Rubicon trecu, grãbit cum nu-i
nici cursa limbii-așa, necum a penei.
64 Ea duse-apoi în Spania oastea lui,
Durazzo-apoi, Farsala fu-mpumnatã,
cã Nilul scoase de durere-un hui!
67 Vãzu iar Troia, de-unde-a fost plecatã,
și pe-unde-i mort nãscutul din Hecuba;
și-apoi s-a-ntors pe Ptolemeu sã-l batã.
70 De-acolo fulgerînd trãsni pe Iuba,
și iar s-a-ntors spre-apusul unde-și strînse
pe-ai sãi Pompei, din nou sã-i sune tuba.
73 Cu-al lui urmaș ce-oștiri ea le mai frînse,
le latrã Brut și Casiu-n Caina
și-oftã Perugia și Modena plînse.
76 Și-a plîns, fugind de ea, spãșindu-și vina
prin trista moarte grabnicã ce-și dete
cu-o viperã-n Egiptul ei regina.
79 Și pînã-n Marea Roșie-ale lui cete
le-a dus, și-aduse-n lume-atîta pace
cã-nchisã capiștea lui Ianus stete.
82 Dar ce ãst semn, care-a vorbi mã face,
fãcu-n trecut și-avea a fi fãcînd
în regnul sãu lumesc ce-n mîini îi zace,
85 par toate fãr' de preț și-obscure, cînd
cu-al treilea Cezar vezi ce-avu sã fie,
de-o vezi cu ochi curați și liber gînd.
88 Justiția sfîntã, ce-mi dã vorbe-azi mie,
acelui braț de care-ți spui, i-a dat
mãrirea sã-i rãzbune-a ei mînie.
91 Și-admir-acum și ceea ce-a urmat:
cu Tit ca sã rãzbune-apoi se duse
acel rãzbun al vechiului pãcat!
94 Cînd sfînta lege-apoi mușcatã fuse
de dinții longobarzi, subt umbra ei
Carol cel Mare biruind o puse.
97 Acum tu poți sã vezi cine-s acei
pe cari i-acuz, cãci au porniri nebune
cum toate-a voastre rele-au cauza-n ei.
100 Un rege-acum crini galbeni îi opune,
iar alții-o iau ca steag al lor aparte;
iar cine-i mai greșit, nu-i lesne-a spune.
103 O, facã-și ghibelinii-ale lor arte
subt alt vrun semn, cãci prea greșește greu
acel ce de bisericã-l desparte;
106 și nu-l combatã cu-ai sãi guelfi mereu
ãst Carol nou, și teama aib-o plinã
de gheare cari-au smuls mai tare-un leu.
109 Copiii-adese-au plîns a tatei vinã!
Nu creadã deci cã Dumnezeu va vrea
pe crini sã-și schimbe stema sa divinã!
112 S-orneazã îns-a noastrã micã stea
cu duhuri bune ce-au lucrat cu dorul
în lume-onor și glorie sã-și dea.
115 Dar vrerile cînd iau spre-acestea zborul,
greșind astfel, nu poate-o ridicare
mai vie-avea spre primul Bine-amorul.
118 Ci-a-i face plãții noastre-alãturare
cu meritul, ni-e-n parte-o veselie,
cãci nu-l vedem mai mic și nici mai mare,
121 și-așa-ndulcește-aci Justiția vie
pornirea noastr-astfel, încît nu poate
nicicînd a se-ndrepta spre-o rea mîndrie.
124 Din voci diverse-un dulce cînt se scoate;
și-n stãri diverse viața-ne-ngrãditã
dã dulcea armonie-ntr-aste roate.
127 Lucește-aci-ntr-a noastrã mãrgãritã
lumina lui Romeu, lucrarea cui
frumoas-a fost și grea, dar rãu plãtitã.
130 Dar cei cãror le fu-n Provența cui
azi n-au de rîs, cãci rãu sfîrșește cine
al altui bine-l ia ca rãu al lui.
133 Din patru fete-a scos patru regine
Raimondo graful, [braț fiind la fapte]
Romeu, un om umil din țãri strãine.
136 [Dar mai tîrziu l-au pus piezișe șoapte,
acestui drept socoțile sã cearã,
ce-i dete-n loc de zece cinci și șapte.
139 Și el plecã sãrac bãtrîn prin țarã,
iar dacã i-ar ști țara inima,
cum a cerșit o pîine sã nu piarã,
142 din cît îl laudã, l-ar mai lãuda."]
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
