|
Conținut: "Divina Comedie"
Spre cerul al doilea, al lui Mercur:
sufletele active
Motivele strãlucirii crescînde a Beatricei
(1-12) Esența și sfințenia jurãmîntului
(13-83) Urcarea la cerul al doilea; sufletele
strãlucitoare și împãratul Iustinian (84-139)
1 - „De-ți ard mai mult de flacãra iubirii
decît mã vezi tu-n lume jos, și-n tine
ți-am stins atît puterile privirii,
4 sã nu te miri deloc, cãci asta vine
din vãz perfect, ce, dupã cît pricepe,
își mișcã pașii dup-aflatul bine.
7 În minte-ți vãd cã-ncet-încet începe
lumina cea de veci a strãluci,
ce-abia ce-o vezi etern amor concepe,
10 pe-al vostru-amor de-l poate rãtãci
altce, el nu-i decît o slabã zare
simțitã rãu care-a pornit de-aci.
13 Tu vrei sã știi de umple oarecare
alt bun atîta știrbul jurãmînt,
spre-a fi un suflet sigur de-achitare."
16 Așa-ncepu Beatrice-acest un cînt
și ca și-un om ce nu s-oprește-n spuse
așa-ntregit-a-nvãțul ei cel sfînt:
19 - „Supremul dar ce-n noi, din milã,-l puse
Cel Sfînt, creînd, cu larga-I bunãtate
și însuși Lui, cel mai conform Îi fuse,
22 aceasta este-a vrerii libertate.
Fãpturi inteligente-au fost cu ea,
și numai ele singure-nzestrate.
25 Acum, de stai sã judeci, vei vedea
cã 'naltul preț al votului e factul
cã vrea și Dumnezeu ce omul vrea.
28 Deci cînd un om cu ceru-ncheie pactul
s-aduce bunul ce-ncepui a-l spune,
pe sineși jertfã, propriu-avîndu-și actul.
31 În locul lui deci ce-ai putea tu spune,
tu vrei - de crezi cã-i just uzat ce dai -
c-un bun nedrept, a face fapte bune.
34 Acum tu punctul cel de bazã-l ai;
ci-altarul poate dezlegãri sã facã,
deci pare-a fi-n contrast cu ce-arãtai.
37 Dar catã sã mai stai la mas-oleacã
spre-a-ți da la mistuire-ajutorințã,
cãci prea ți-am dat mereu mîncare seacã.
40 Deschide-ți mintea deci și cu priințã
tu ține-n ea, cãci numai sã-nțeleagã
și-a nu ținea, nu este-n om științã;
43 sînt douã lucruri ce concurg la-ntreagã
ființa jertfei: unu-i lucrul care
îl dai, iar altu-i pactul ce te leagã.
46 Nicicînd dispensã cel din urmã n-are
decît fãcîndu-l, și-mprejurul ei
vorbii mai sus cu vorbe-așa de clare.
49 De-aceea fu nevoie la evrei
de vot, deși ofranda cîteodatã,
cum cred cã știi, o mai schimbau și ei.
52 Iar cea dintîi, materia ce-i datã,
atare poate fi cã nu fac crime
acei ce-o dau într-alt obiect schimbatã.
55 Dar de pe-un umãr pe-altu-a sa greime
pe placul sãu, și fãrã sã-nvîrteascã
acele douã chei, n-o schimbe nime!
58 Și rea orice schimbare-o socoteascã,
de nu-i cuprins-omisa jertf-a sa
ca patru-n șase ce-o s-o-nlocuiascã.
61 Deci orice dar ce-atît ar apãsa
c-ar sta-n cîntar valori la fel de drepte,
el nu-i de-ajuns sã poatã compensa.
64 Voi darnici fiți, dar nu cu ne-nțelepte
votãri, luînd jurarea-ntru nimicã
precum cu-ntîiul vot fãcut-a Iepte,
67 cãci lui mai bine-i fu «greșii» sã zicã
decît servind, cãci mult mai rãu a fost,
cum fu nebun și-atridul cu-a sa fiicã
70 din cauza cãrei jertfe fãr' de rost
plîng fata pentru-a tatãlui greșalã
oricine-o auzi, deștept ori prost.
73 Dar tu spre hotãrîri nu da nãvalã,
nu fi ca pana-n orice vînt, creștine,
și nu gîndi cã orice apã spalã!
76 Aveți pãstor ce-n dreptul drum vã ține,
și-aveți Scriptura-n douã pãrți, apoi,
și-atît v-ajunge-a face cum e bine.
79 Voi oameni fiți, nu prostãnace oi,
cînd pofta rea pe-alt drum vã-mpinge placul
spre-a nu vã rîde-ovreii dintre voi.
82 Nu fiți ca mielul, ce, naiv, sãracul,
își las-al mamei lapte și zglobiu
își face singur rãu, spre-a-și face placul".
85 Vorbi Beatrice-așa precum vã scriu,
privind cu dor în sus spre-acele sfere
în cari e universul mult mai viu.
88 Schimbatul chip al ei și-a ei tãcere
fãcu sã-mi tacã spiritul ce-o vie
dorinț-avea noi lãmuriri a-i cere.
91 Precum, chiar pîn-a n-apuca sã-și vie
în pace coarda, intrã-n țintã fierul
așa zburam spre-a doua-mpãrãție.
94 Vãzui lucind pe Doamna mea-n eterul
acestui cer atîta de voioasã
cã mult mai viu orna planeta cerul.
97 Cînd însãși fu schimbatã-n mai frumoasã,
cum fui atunci eu însumi, omul care
în orice chip am fire schimbãcioasã!
100 Precum în lacuri pașnice și clare
vezi peștii-urmînd ceva ce e de-airea
venit în lac, crezînd c-ar fi mîncare,
103 așa vãzui spre noi venind oștirea
de lãmpi, vro mie, cred, și toți strigau:
„Ei, iat-acel ce ne-o spori iubirea".
106 Și-aproape-apoi sosite, s-arãtau
de-atîta har al fericirii pline
prin clarul foc în care se-mbrãcau.
109 Socoți c-aș întrerupe-acum, creștine,
ce-ncepe-aici, o, ce dorinț-amarã
de-a ști ce-a mai urmat, ar arde-n tine.
112 Din tine poți sã judeci așadarã
ce dor m-ardea sã știu și-al lor regat
de-ndatã ce sosind ni s-arãtarã.
115 - „Ferice om, cui harul sfînt ți-a dat
sã vezi triumful din eterna pace
cît timp tu-n tabãrã mai ești soldat!
118 Ne-aprinde-aici lumina care face
ferice-ntregul cer, deci dacã vrei
sã știi de noi, tu-ntreabã tot ce-ți place!"
121 Așa mi-a zis cucernic dintre ei
un duh, iar Doamna mea: - „Vegheat vorbește;
vorbește,-a zis, și crede-i ca pe zei".
124 - „Eu bine vãd cã hainã te-nvãlește
lumina ta, prin ochi vãdind-o cum e,
cãci cum zîmbești mai clarã ea lucește,
127 dar nu știu cine ești; ce-ți dete-anume,
tu, demne suflet, gradul ãstei sfere
ce-n foc strãin ni-e-așa de-ascunsã-n lume."
130 Spre-acea luminã ce-mi propuse-a cere,
vorbii, întors spre ea, iar ea spre mine
cu mult mai mult lucind de-a ei plãcere.
133 Precum se-ascunde singur el pe sine
în plus de foc, cînd mistui pãtrunse
grãmezi de neguri, soarele cînd vine,
136 așa plãceri sporite-avînd, s-ascunse
în propria sa lucoare umbra sfîntã
și-ascunsã-n sine-așa, așa-mi rãspunse
139 cum cîntecul ce-urmeaz-acum vã cîntã.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
