|
Conținut: "Divina Comedie"
Puțul giganților
Falsa închipuire a lui Dante apro- piindu-se de puțul infernal (1-33)
Giganții (34-57) Nimrod
(58-81) Fialte (82 -111) Anteu
(112-145)
1 Aceeași limbã-ntîi m-a mursecat
încît crezui cã foc pe-obraji îmi pune,
și-apoi tot ea și leacul mi l-a dat.
4 Atare-o lance-aveau, precum se spune,
Pelops și-Ahil, cã darurile sale
cumplite-ntîi erau și-n urmã bune.
7 Iar noi ieșind din dureroasa vale
treceam pe 'naltul mal ce-o-ncunjura
și fãrã de-a vorbi nimic pe cale.
10 Nici noapte-aici, nici ziuã nu era,
așa cã ochii-aveau puținã zare,
ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla,
13 c-ar fi-ntrecut și-un tunet cît de tare.
Deci ochii-atunci spre sunet îndreptînd
urmai un drum opus cu-a lui cãrare.
16 N-a plîns, în urma fugii triste, cînd
pierdut-a Carol sfînta sa armatã,
Roland din bucium mai cumplit sunînd.
19 Nu mult privii acolo și deodatã
pãru cã turnuri multe vãd ivite
și: - „Duce,-am zis, ce țarã ni s-aratã?".
22 Iar el: - „Fiindcã-n zãrile-amurgite
tu prea departe-ai vrea sã cercetezi,
te-nșalã deci vederi închipuite.
25 Cînd vom ajunge-acolo ai sã vezi
la mari distanțe simțul cum te minte,
deci fã și tu mai iute sã-mi urmezi".
28 De mîn-apoi m-a prins vorbind cuvinte:
„Spre-a nu-ți pãrea ciudat cu totul ce-i
acolo-n fund îți spui mai dinainte
31 cã nu sînt turnuri, ci giganții-acei
ce stau în puț sub rîpa ce-l rotește
toți pînã la buric în malul ei".
34 Așa precum cînd ceața se rãrește
treptat privirea tot mai clar rãspicã
ce-ascuns e-n fum ce zarea ne-o-nvãlește,
37 așa, distanț-avînd mereu mai micã
spre puț, prin negrul și-ndesitul fum,
scãdeam eroarea și spoream în fricã.
40 Pe culmea sa rotundã-ntocmai cum
Monteregion cu turnuri se-ncununã,
așa, ca turnuri, pînã-n brîu acum
43 vãzui sub mal stînd cerc în vãgãunã
cumpliți giganți, cui Joe furios
și-acum le-azvîrle-amenințãri cînd tunã.
46 Vedeam la unii și-al lor chip scîrbos,
și piept și umeri și din vintre-o parte,
și brațele-atîrnînd pe coaste-n jos.
49 Cuminte-a fost cã firea ãstei arte
de-a naște-asemeni monștri-i puse-o fine,
lipsind de-atari executori pe Marte,
52 balene însã și-elefanți de ține
și-acum, cu mult mai dreaptã ea s-aratã
și și prudent oricui gîndește bine,
55 cãci unde sînt puteri și judecatã
cu vrere rea unite-ntr-o fãpturã,
n-ai scut tu, oame,-n contra-i niciodatã.
58 Obrajii lungi și lați mi se pãrurã
cît pinul pe San Pietru, și-ncleiete
el membre-avea cu fața-i pe-o mãsurã,
61 așa cã malul cel ce i se dete
drept sorț lãsa vãzut ochilor mei
pe-atîta-n sus, și, cã-i ajung la plete,
64 în dar s-ar fi fãlit frisoni chiar trei,
cãci bine-am mãsurat treizeci de palme
de sus de unde-n copci o mantie-o închei.
67 - „Rafél mai améch izábi zálme",
așa-ncepu zbierînd cumplita gurã
ce nu știa-ngãima decît sudalme.
70 Și-atunci Virgil i-a zis: - „Tu, stîrpiturã!
Rãmîi la corn și-n el îți varsã focul,
cînd ori mînie-ori alt imbold te furã!
73 La gît îți e, tu, duh confuz, la locul
știut, cureaua; cautã-ți-o nițel
și vezi cã ea-ți încinge larg mijlocul!".
76 Spre mine-apoi: - „Ce-a fost, o spune el.
Nimrod e, printr-a cãrui nebunie
nu toți vorbim în lume la un fel.
79 Dar sã-l lãsãm, cãci vorba ni-e pustie!
Lui orice limb-a orișicui îi pare
ca nou-a lui, cãci nime nu i-o știe".
82 Nu mult am mers, vrun drum, poate cît are
sãgeata-n zbor, spre stînga-ntorși, și-am dat
de-un mult mai fioros gigant mai mare.
85 N-aș ști sã spui ce maistru l-a legat,
dar spui atît cã brațul drept la spate,
la piept cel stîng avîndu-l ferecat
88 c-un lanț ce-avea de gît; el jumãtate
din trup, pe cît îl vezi, îl încingea
cu cercuri mari de cinci ori repetate.
91 - „Cu Zeus, cu suveranul zeu, voia
sã-ncerce-acesta brațele-i trufașe,
și plata care-o vezi acum și-o ia.
94 Fialte-a fost, și lucruri uriașe
cu alți giganți fãcu-ngrozind pe zei,
ci-n veci de-acum va fi-ntr-aceste fașe."
97 - „Aș vrea, maestre,-am zis, de poți și vrei,
sã vãd și pe Briar nemãsuratul
spre-a fi convins de el cu ochii mei."
100 - „Vedea-vei tu-n curînd pe nelegatul
Anteu - mi-a zis - și poți sã-i și vorbești,
și el ne-o duce-n fundu-a tot pãcatul.
103 Departe-i cel pe care tu-l dorești,
la fel legat, la fel și-n celelalte,
atît cã-i mult mai groaznic sã-l privești."
106 Nu zguduie-un cutremur turnuri 'nalte
nicicînd așa cumplit, precum vãzui
cã-n lanțuri scutur-al sãu trup Fialte;
109 mai tari fiori cã mor, nicicînd n-avui
,
și ca sã mor de-ajuns ei mã-nghețarã,
de n-aș fi fost convins de lanțul lui.
112 Plecînd de-aici gãsirãm așadarã
pe-Anteu, ieșit deasupra de colinã
cinci coți, fãrã de cap, din groap-afarã.
115 - „Tu, cel ce-n valea cea de plînset plinã,
în care Hanibal ursit sã cadã
lãsã lui Scipio gloria deplinã,
118 tu lei o mie ți-ai ucis drept pradã,
și cel ce, de-ajutai și tu-n cumplitul
rãzboi pe frați, și-azi pare sã se vadã
121 cã Zeus era sã fie biruitul;
tu du-ne jos, și nu cu greu s-o-nghiți,
acolo unde-i gheațã-ntreg Cocitul.
124 La Tiziu-ori Tif sã nu ne mai trimiți;
apleacã-te spre noi și nu mai screme,
și-acesta-ți poate da ce-aici doriți:
127 o faimã-n lume pe-ndelungã vreme,
cã-i viu și zile lungi îi sînt menite,
cu zile-n cer Cel Sfînt de n-o sã-l cheme."
130 A zis Virgil, și brațele-i cumplite
de cari gemu Heracle, el spre noi,
prinzîndu-l pe Virgil, le-a-ntins grãbite.
133 Și: - „Fã-te-ncoa' sã te cuprind", - apoi
a rîs Virgil, cînd fu cuprins, și-ndatã
fãcu sã fim o sarcin-amîndoi.
136 Așa cum Garisenda ți s-aratã,
cînd stai sub ea și-un nor spre dînsa vine,
cã tot mai mult spre tine-o vezi plecatã;
139 privind atent, așa-mi pãru spre mine
plecat Anteu, și-a fost și-o clipã cînd
doream sã ne fi dus pe-alt drum mai bine.
142 Ci-n fundul ce-nghiți pe Dis, el blînd
ne puse jos din brațe, și zãbavã
plecat așa cum fu nemaifãcînd,
145 se-ntinse drept ca și-un catarg de navã.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
