|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea. Valea
a șaptea: hoții
Gest obscen al lui Vanni Fucci și
pedeapsa lui imediatã (1-18)
Tîlharul Cacco (19-33) Transfor-
marea reciprocã a unui șarpe în om
și a unui om în șarpe (34-151)
1 Și-a zis, cînd vorbelor le-a pus o fine:
- „Mai na și ție, Doamne!" și-a fãcut
cu ambele lui mîini spre cer smochine.
4 De-atunci încoace șerpii mi-au plãcut,
cãci iatã unul gîtul i-l încinse,
pãrînd c-ar zice: - „Fii de-acum tãcut!".
7 Iar altul peste brațe-astfel îl prinse
fãcînd la pieptul lui din sineși nod,
încît mișcãrii-orice putințã-i stinse.
10 Pistoia, tu! De ce nu cați vrun mod
[sã te-nmormînți sub a cenușii zgurã],
cã-mpingi spre crime-așa pe-al tãu norod!
13 Alt duh, prin toat-a morții vale-obscurã,
n-aflai nici chiar la Teba-n porți trãsnitul,
superb cu Cerul într-așa mãsurã.
16 Iar el fugi, și-atît i-a fost grãitul.
Ci-n furie-un centaur iat-apoi
venea cãtîndu-l: - „Unde e cumplitul?".
19 Nu cred cã au Maremele-n noroi
atîția șerpi cîți el avea pe crupã
și pînã unde-ncepe-a fi ca noi,
22 iar ceafa lui dragonul i-o astupã
cu-ntinse-aripi, și foc din gurã-i iese
ce-aprinde tot ce cãile-i ocupã.
25 Virgil atunci: - „Acesta-și alesese
sub muntele-Aventin o vizuinã
și bãlți de sînge-n ea fãcuse-adese;
28 el n-are-un drum cu frații sãi, și-o vinã,
din cauza furãturii-acei mișele
a marii turme cînd îi fu vecinã;
31 atunci însã-i sfîrși ale lui rele
mãciuca lui Hercul, ce-o sutã-i puse
și n-a simțit nici zece, cred, din ele".
34 Pe cînd vorbea, iar celãlalt trecuse,
trei inși ajunserã tiptil sub noi,
pe cari nici eu, nici maistrul nu-i vãzuse,
37 decît cînd au strigat: - „Dar ce-i cu voi?".
Și-și rupse-atunci vorbirea bunul tatã
și-atent numai la ele-am stat apoi.
40 Eu nu le cunoșteam; ci-așa cum catã
sã strigi pe nume-aori, a trebuit
și-aici sã strige-un soț pe-alt soț deodatã,
43 zicînd: - „Dar Cianfa unde-o fi rãmas?".
Și-atunci, spre-a fi atent Virgil ce vede,
mi-am pus pe gurã degetul sub nas.
46 Creștine-acum, din vorbe-mi de-ar purcede
ceva ce-i greu sã crezi, sã nu te mire,
cãci eu, care-am vãzut, abia pot crede!
49 Vãzui, cum sta pe dînșii-a mea privire,
sãrind pe-un duh un șarpe cum s-agațã
și-ntreg cu șase labe-l ia-n primire.
52 Cu labele de sus l-a prins de brațã,
cu alte douã pîntecu-i încinse
și-ntr-ambii-obraji i-a-nfipt și dinții-n fațã.
55 Cu alte douã coapsele-i cuprinse,
și coada lui vîrîndu-i-o-ntre șale,
pe spete-n sus de-a lungul lor o-ntinse.
58 Nicicînd n-au strîns a iederei spirale,
pe-un pom astfel, cum trista fiar-avu
pe-a altui membre strînse-acum pe-a sale.
61 Și-asemeni caldei ceri lipiți acu,
și-avînd amestecat-a lor coloare,
nici unul n-a mai fost acel ce fu.
64 Așa 'naintea flacãrii-arzãtoare
se-ntinde pe hîrtie-o dungã surã
ce neagrã încã nu-i, dar albu-i moare.
67 Cei doi priveau mirați, strigînd din gurã:
- „O, vai, Agnel, cum iai o fațã nouã!
Nici doi nu e, nici unu-a ta fãpturã".
70 Din douã țeste-o țeastã fu cu douã
figuri pe ea, cari apãreau pierdute
pe-un singur chip ce-avea-nsușite douã.
73 Iar patru labe brațe-au fost fãcute,
și piept și pulpi și vintre-au dat atari
ciudate pãrți cum n-au mai fost vãzute,
76 fiind nici unul și-ambii-acei tîlhari
ãst chip confuz al formelor primare
și-așa s-a dus greoi, cu pașii rari.
79 Precum șopîrla pe cãldurã mare,
schimbîndu-și gardul ei, o vezi sclipind
cînd trece peste drum și-un fulger pare,
82 așa-mi pãru un șerpuleț sãrind
aprins, spre burta altor doi, deodatã,
și sur ca firul de piper fiind,
85 și-ntr-unu-n partea pe-unde ne e datã
întîia hranã, capul și-l înfise,
și-ntins cãzu și-n stare nemișcatã.
88 Privi strãpunsul, dar nimic nu zise
ci, nemișcat și el, cãscînd stãtea
pãrînd cã febr-ori somn îl nãpãdise,
91 și-n jos la fiarã, fiara-n sus privea;
prin ranã el, iar fiara fum din gurã
scoteau mereu, iar fumul se-ntîlnea.
94 Sã tac-aici Lucan cu-acea lecturã
de bietul sãu Nasid și de Sabel,
și-asculte-atent ce ochii-aci-mi vãzurã!
97 Sã tac-Ovid, cînd șarpe face el
pe Cadm, iar pe-Aretusa apa mutã:
scorni ce-a spus și nu-s gelos defel,
100 cãci douã firi el tot nu le transmutã
spre-a fi din douã forme un
cu-ntreaga lor materie prefãcutã.
103 Dar toate-aici astfel ș-au corespuns,
cã-n douã coada i-a crãpat la fiarã,
iar gleznele s-au strîns la cel strãpuns,
106 și pînã-n tãlpi din coapse s-adunarã
în scurtã vreme-ncît de-o-ncheieturã
nici semn n-a mai rãmas mãcar sã parã:
109 iar coada, ce-a crãpat, luã fãpturã
de glezne-aici, iar pielea s-a fãcut
pe șarpe moale, iar pe spirit durã.
112 Intrînd sub umeri brațele-am vãzut,
și-a fiarei scurte brînci i se lungirã,
atît de mult cît brațele-au scãzut,
115 iar alte douã brînci i se-mpletirã
fãcîndu-i membru cel ascuns vederii,
și labe dintr-al sãu la om ieșirã.
118 Și-n timp ce fumu-i învãlea-n mizerii
cu-n nou aspect, pe-ncet a-mpãroșat
un trup, iar altuia-i luã toți perii;
121 cãzut-a unul și-altul s-a 'nãlțat,
dar fix ținînd luminile spurcate,
sub cari acum și-obrajii i-au schimbat.
124 Și-a tras spre tîmple-ngustul bot, spre spate,
acel de sus, și, din prisosul tras,
urechi ieșirã-n fãlcile-acum late,
127 iar cît n-a curs spre tîmple și-a rãmas
ca alt prisos, se strînse-n sine ciotul,
cît trebuie, și buze-a dat și nas.
130 Iar cel care zãcea-și împinse botul,
trãgînd spre tîmple-urechile-i, precum
retrage-un melc cornițele-i cu totul.
133 Iar limba lui cea-ntreagã pîn-acum,
și iute-n grai, crãpã; dincoa' se-nchise
crãpatu-i vîrf și nu mai dete fum.
136 Iar duhul cel ce bestie devenise
porni la fugã șuierînd prin vale;
și-n urma lui scuipã-njurînd și zise,
139 întors spre el cu proaspetele-i șale,
spre-alt soț: - „Mai facã precum eu fãcui
și Buoso drum pe brînci pe-aceastã cale!".
142 Așa-ntr-al șaptelea coteț vãzui
rãschimb și schimb, și scuza-n noutate
s-o am, de e cam tulbure ce spui.
145 Deși priviri puțin cam înnorate
și duh trudit aveam, tot n-au putut
fugi așa-n curînd și-așa schimbate,
148 încît pe Pucci-a nu-l fi cunoscut.
Cãci singur el, din cele trei tiptile
venite duhuri, nu s-a prefãcut.
151 Și-al tãu cãlãu al treilea fu, Gavile.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
