|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea.
Valea a șaptea: hoții
Frica zadarnicã a lui Dante (1-21)
Cei doi poeți se urcã pe colnicea
a șaptea (22-60) Hoții (61-96)
Vanni Fucci (97-151)
1 Pe-acel rãstimp al tînãrului an,
cînd Feb își udã-n Urn-ale lui plete
iar noaptea-ncepe-a da spre meridian,
4 cînd bruma pe cîmpii vrea sã repete
frumoasa faț-a albei ei surori
ci-aripile-n curînd îi pier muiete,
7 lipsit de-orice nutreț se scoalã-n zori
țãranul trist și vede alb tot locul,
și-oftînd își bate șoldu-adeseori,
10 acasã-ntors în vai își varsã focul
ca bieții-acei ce n-au ce sã-și mai facã,
ci-ncet începe sã-și aline focul
13 vãzînd cum lumea-ntr-alt vestmînt se-mbracã
în scurt rãstimp, și ia toiagul lui
și-[a] turmei foame-n cîmp acum o-mpacã;
16 așa înspãimîntat de-al meu maestru fui
de-atîta nor ce i-l vedeam pe frunte,
ci-al spaimei plastru tot așa-l avui.
19 Cã-ndatã ce-am ajuns la rupta punte
s-a-ntors cu-acele dulci priviri spre mine,
precum le-avu dintîi sub tristul munte.
22 Și-atent aici privind peste ruine
și-n minte multe cumpãnind de toate,
el brațe-a-ntins strîngîndu-mã la sine,
25 și ca și-acel ce face și socoate
și-apururi pare-a ști și-apoi ce vrea,
astfel spre vîrf trudindu-se-a mã scoate
28 pe-o stînc-a stat și-alt stei de dupã ea
vãzînd, mi-a zis: - „Tu treci pe-aceea stanã,
dar vezi dintîi de poate-a te ținea".
31 Ah, n-a fost drum de-acei [ce] poartã blanã,
cãci greu de tot, el cel ușor, eu dus
din colț în colț, urcam acea corhanã.
34 Și dacã n-ar fi fost decît mai sus
într-alt ponor mai scurt-aici ruptura,
eu nu știu el, dar eu m-aș fi rãpus.
37 Cum îns-al Malebolgii fiind spre gura
acelui puț adînc, pieziș se-ntinde
oricare-o bolgie-și are-astfel fãptura
40 cã suie-un mal, iar celãlalt descinde.
Și-ajunsem astfel și-unde-am cunoscut
cã cea din urmã piatrã se desprinde.
43 Cînd fui pe vîrf, deloc n-am mai putut
sã merg, și-am fost atît fãr' de suflare
cã unde-am fost ajuns, am și șezut.
46 - „Se cade-aici sã-nvingi orice-amînare,
cãci stînd pe puf sub cald coperãmînt
n-ajungi la gloria cea fãrã de care,
49 cîți mistuie-a lor viațã pe pãmînt
pe urma lor aceleași urme lasã,
ca spumele pe-un rîu sau fumu-n vînt!
52 Deci sus! Și-nvinge truda ce te-apasã
prin vrerea cea ce-nvinge-orice bãtãi,
cînd ei de-al trudei chin nimic nu-i pasã.
55 Cãci nu-i de-ajuns sã pleci dintr-aste vãi;
mai lung-o scarã drum pe ea ne cere!
De știi ce-ți spui, grãbește pașii tãi."
58 Plecai atunci și-am zis, pe cînd putere
mai multã fãțãream s-arãt decum
aveam: - „Deci mergi! Am și puteri și vrere!".
61 Pe stînci luarãm deci din nou un drum
și greu și strîmt și-n totul stãrii sale
mai rãu și decît cel de pînã acum.
64 Spre-a nu-i pãrea trudit vorbeam pe cale,
cînd iat-un glas, pãrînd cã nici nu știe
vorbi deplin, ieși dintr-altã vale.
67 Ce-a zis, deși eram pe-acea stinghie
ce-i punte-aici, eu n-am putut sã știu,
dar cel care vorbea-mi pãru-n mînie.
70 Plecat privii spre-adînc, dar ochiul viu
nimic prin neguri n-a putut învinge,
deci zisei: - „Duce,-o, fã te rog sã viu
73 la zidul cel ce-a șasea vale-o-ncinge.
C-aud, dar sã-nțeleg eu n-am putere,
și stau și vãd și tot nu pot distinge".
76 - „Rãspunsu-mi este-atît cã-ți fac pe vrere,
cã ruga cea onestã nu se neagã -
rãspunse el -, ci-o stîmperi în tãcere."
79 La capul punții pe-unde ea se leagã
cu-a opta rîpã deci ne-am dus, și-n fine
vãzui atunci deschisã bolgia-ntreagã,
82 și-ntr-însa șerpi, și-oriunde șerpi, și pline
grãmezi, de-atîtea specii,-ncît de ei
simt sîngele și-azi sloi de gheațã-n mine!
85 Sã-mi tacã Libia de pustiul ei,
cãci orișicît foiesc în el scîrboșii
jaculi, [chelidri], cencri și farei
88 n-avu mai rãi și mulți ca furioșii
de-aici, nici el, nici golul etiop,
nici malul sterp din preajma Mãrii Roșii!
91 Și-aci-ntr-acest scîrbos și crud potop
fug umbre goale-urlînd de-nspãimîntate
și scorburi nu-s și nu-i heliotrop!
94 Și-au mîinile-ndãrãt cu șerpi legate
ce-n spline-nfig și cap și cozi și-apoi
ieșind fac nod pe burtã ca și-n spate.
97 Și iat-atunci, pe-un duh de lîngã noi
sãrind un șarpe,-l sfredeli prin locul
ce leagã gîtul de-umerii-amîndoi.
100 A scrie-un „O" sau „I" mai scurt e jocul
decum s-aprinse el și-arzînd cãzu
și-ntreg îl prefãcu-n cenușã focul.
103 Și-așa cum sta distrus [astfel] acu
de sineși spuza prinse sã s-adune
și-n sus sãri și-a fost acel ce fu.
106 Astfel de oamenii-nvãțați se spune
cã moare-un fenix, și la fel și-nvie
pe cînd și-a cincea sutã de-ani apune.
109 [La iarbã și la grîne nu se-mbie],
ci-amom și lacrimi de tãmîie-alege
[și nard și mir îi țes funebra ie],
112 și-așa cum cade-un om și nu-nțelege
de-a fost el tras de-o iazmã inimicã
sau de-alt vrun rãu ce poate pe-om sã lege,
115 se uitã-n jur mirat cînd se ridicã
oftînd confuz de groaza mare-a lui
prin care-a fost și-i plin de-avuta fricã;
118 pe hoț cînd a-nviat așa-l vãzui.
Vai, asprã-i, Doamne, sfînta-ți loviturã
ce-n dreapta ta mînie-o-mparți oricui!
121 Ceru Virgil acestui mort de-arsurã
sã-i spuie cine-a fost? Iar el: - „De-abia
plouai din Tosca-n trista asta gurã.
124 Nu om sã fiu, ci bestie-mi plãcea
ca mul ce fui, și Fucci e-al meu nume
și demnul grajd al meu Pistoia fu".
127 Eu lui Virgil: - „Sã nu mai facã glume!
Sã-ntrebi ce culpã-l trase-aici, cã-n viațã
îl știu cumplit și gata sã sugrume".
130 N-avu, cînd ne-auzi, minciunã-n fațã,
ci drept privi și sincer vru sã fie,
cu-obrajii-aprinși de-o jalnicã roșațã:
133 - „Cã tu mã afli-aci-n ticãloșie
cum vezi cã sînt, mã doare mult mai tare
decît cã fui gonit din lumea vie.
136 Nu pot sã neg ce-mi cere-a ta-ntrebare.
Atît de jos în Iad eu fost-am pus
ca fur de sfinte-odãjdii din altare;
139 iar furtu-mi fu nãpastã pe-alții pus.
Spre-a nu te bucura de-a mea-ntîlnire,
de-o fi sã ieși din groapa asta sus,
142 tu ia-n urechi și-ascult-o prevestire:
de Negri-ntîi Pistoia se desparte,
Florența-și schimb-apoi popor și fire,
145 din Val de Magra neguri Marte-adunã
și-n negri nori el învãlit apoi,
nãvalã dînd cu groaznicã furtunã,
148 pe Cîmpul Piceean va da rãzboi,
spãrgînd în prip-a norului putere,
spre-a fi strivit oricine-i Alb ca voi.
151 Și-ți spui acestea ca sã-ți fac durere!".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
