|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea. Valea
a cincea: pungașii
Pungașii, adicã acei care își însușesc
banul public (1-57) Amenințãrile
diavolilor împotriva lui Virgil și Dante
(58-105) Codîrloi întinde o cursã
celor doi poeți (106-139)
1 Din punte-n punte-așa trecurãm noi
vorbind de multe cîte-aici îmi catã
sã nu le cînt, și ne-am oprit apoi
4 pe-al punții vîrf, ca bolgia-nvecinatã
și-alt plîns zadarnic sã-l vedem acum,
și-o și vãzui nespus de-ntunecatã,
7 într-al Veneției arsenal precum
fierbînd vezi iarna smoala cea tenace
spre-a unge luntrii ce-au crãpat pe drum
10 și nu mai pot pluti, așa cã-și face
ici unul vasul nou și-nfundã stupã
prin coaste celui mai puțin dibace,
13 și-aici la prorã dreg, dincoa' la pupã,
cioplesc lopeți și funii-și fac, și sparte
vîntrele de catarg cîrpind le-astupã;
16 așa prin vrerile divinei arte,
dar nu prin foc, o smoalã jos fierbea,
umplînd de vîsc tot malul de-orice parte.
19 Vedeam cã e, dar nu vedeam în ea
decît numai bãșici de forfot pline,
cînd ea-n umflare-i rãsuflînd cãdea.
22 Pe cînd stãteam atent sã vãd mai bine,
- „Ia vezi, ia vezi", strigînd conducãtorul
m-a tras, de unde stam, grãbit spre sine,
25 și-asemeni unui om mișcai piciorul
cînd nu s-oprește-a ști ce lucru-i cere
sã fug-astfel, cãci spaima-l ia cu zorul,
28 și-așa fugind întoarce-a sa vedere;
și-n dosul nostru eu pe stînci vãzui
un negru drac fugind din rãsputere.
31 Ce chip cumplit avea, e greu sã spui,
și cît de fioros era-n mișcare
cu-ntinse-aripi și iute-n mersul lui!
34 Cu umeri 'nalți ca niște țepi și care
purtau cãlare-un pãcãtos pe ei,
ținut de pulpi cu bine-nfipte gheare.
37 - „Sã-l dați, ai punții noastre-ortaci ai mei
adînc pe-un om fruntaș din sfînta Zitã,
iar eu mã-ntorc s-aduc și pe-alți mișei
40 în urbea lor cã-i bine garnisitã.
Și toți pungași, afarã de Bontur,
din «nu», pe bani fac «da», într-o clipitã!"
43 Și-l dete-adînc, iar el pe malul dur
s-a-ntors, fugind cum n-am vãzut în viațã
scãpat din lanț vrun cîine dupã fur.
46 Scufuns dintîi s-a-ntors la suprafațã
pe spate-acela, însã dracii toți:
- „Nimic aici n-ajutã Sfînta Fațã!
49 Tu crezi cã ești în Serchio sã 'noți?
De vrei sã scapi de-a cãngii-nțepãturã
din smoalã capul tãu sã nu-l mai scoți!".
52 Și cãngi pe el, o sut-atunci cãzurã,
și iar: - „Aci cînd vreai sã joci, te-ascunde,
așa cã dacã poți pe-ascuns tu furã".
55 Tot astfel bucãtarii pun sã-ndese
rîndașii carnea cu țepușe cînd
deasupra apei ea-n cãldare iese.
58 Și-atunci Virgil: - „Spre-a nu le da prin gînd
c-ai fi pe-aici - mi-a zis Virgil -, tu catã
vro stîncã jos și-ascunde-te curînd.
61 Și-orice-ndîrjire vezi cã mi-o aratã,
sã nu te temi! Cã-i știu, fiindc-avui
cu ei acest rãzboi și de-altã datã".
64 Trecu pe punte-apoi și cînd vãzui
cã merge drept spre-a șasea rîp-a vãii,
oh, mare-a fost aici curajul lui.
67 Cum sar și furioși și iuți dulãii
pe-un biet sãrac ce-oprindu-se se-nfige
cerșind unde s-opri de-o parte-a cãii,
70 sãrirã de sub punte cu cîrlige.
Vãzui pe dracii toți spre el cum pasã,
dar el: - „Nu fiți mișei, a prins sã strige.
73 Și pîn-a mã-nhãța, cu cãngi, sã iasã
din gloat-un ins sã-i spui ce vreau, și-apoi
veniți și m-apucați de vã mai pasã!".
76 Strigarã toți: - „Ia du-te, Codîrloi!".
Ei toți au stat și-un ins al negrei gloate
veni zicînd: - „Cam ce-ai pofti la noi?".
79 - „Crezi tu cã m-ai vedea pe-aicea poate -
a zis Virgil - eu, cel ce vezi tu bine
cã pot sã-nfrunt a voastre-atacuri toate,
82 de n-ar fi vrun destin și vreri divine?
Fã loc! Cãci vrerea cea din cer mã face
sã duc pe-un viu pe-aceste cãi cu mine!"
85 Și-atunci, o, ce-opãrit rãmas-ai, drace!
Vãzui din mîini și cangea cum îi picã,
și-a zis spre-ai sãi: - „Lãsați pe-acesta-n pace!".
88 Și mie-apoi maestrul: - „Te ridicã
tu, cel pitit la punte printre stei,
vegheat plecînd sã vii fãrã de fricã".
91 Ieșind plecai grãbit; cînd însã ei
vãzui cã toți spre mine-ntoarnã pașii,
m-au prins fiori cã tot vor fi mișei.
94 Așa vãzui, cînd au golit arcașii
Caprona dupã pact, ce fric-avurã
vãzînd pe șes ce mulți erau vrãjmașii.
97 M-am strîns de domn cu-ntreaga mea fãpturã
și-asuprã-mi gînd de rãu vãzînd cã-l au
le stam cu ochii tot în ochi și-n gurã.
100 Plecarã furca toți, dar se-ndemnau
așa-ntre ei: - „Sã-i trag una-ntre-spete?",
iar altu-apoi: - „Sã-i tragi, sã țipe «au!»".
103 Dar unul dintre ei, acel ce stete
de vorbã cu Virgil, s-a-ntors grãbit
și-a zis: - „Domol - spre el -, domol, bãiete!".
106 Și nou-apoi: - „Un drum cum ați dorit
pe arcul ãsta nu-i, cãci arcul zace
în fundul vãii-a șasea-ntreg [zdrobit]
109 dar dac-a merge tot pe-aici vã place,
dați tot prin ãst ponor, precum vã cînt
și-alt arc aflați, și-i drum pe-acolo-n pace.
112 Cinci ceasuri mai spre-amurg de cîte sînt
s-umplurã ieri o mie șase sute
șaizeci și șase de-ani de cînd e frînt.
115 Vro doi de-ai mei vor da o raitã iute,
sã-mi cate rãi, ce ies la mal, și-astfel
plecați cu ei, cã bine-o sã v-ajute.
118 Hei, Zbate-Aripi, în front, cu Farfarel
și Bot-de-Ogar cu voi, și Vița-i-Sece,
haid', Fund-de-Iad și tu, și Parpanghel,
121 nebunul Cap-de-Cîine, sã mai plece
colțatul Rît-de-Porc și Forforoatã;
Bãrboi-Zbîrlit vãtaf acestor zece.
124 Mai dați pe lîng-aprinsa smoal-o roatã,
și-ãști doi la altã punte-ntregi sã vie,
cã-ntreagã trece peste bolgia toatã".
127 - „Ce vãd - am zis - maestre-al meu, vai mie,
o, fã - i-am zis - sã mergem fãr' de ei,
de știi, cãci eu nu-i cer tovãrãșie.
130 De ești prudent și-acum ca de-obicei,
nu-i vezi cum mîrîie-ntre dinți, pãrinte,
și-au ochi-n cap cu gînd de-a fi mișei?"
133 Rãspunse el: - „N-aș vrea sã te-nspãimînte
ce vezi! Scrîșneascã-n dinți [așa] cum vor:
o fac spre-acei din smoala lor fierbinte!".
136 La stînga deci pornirãm prin ponor
ci-ntîi vãzui, ca semn, cã toți se-ntoarnã,
strîngîndu-și limba-n dinți, spre șeful lor.
139 Iar el plecînd fãcu din cur o goarnã.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
