|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea. Valea
a patra: ghicitorii
Ghicitorii (1-18) Dojana lui Virgil
pentru mila lui Dante (19-30)
Înșirarea ghicitorilor mai vestiți
(31-57) Digresie despre originea
orașului Mantua (58-99) Alți
ghicitori (100-130)
1 De-o nouã caznã-mi cat-a face rime
spre-a da subiect, din lumea cea 'necatã
cîntãrii douãzeci a pãrții prime.
4 Întreag-aveam atenția mea-ndreptatã
ca pînã-n fund sã pot vedea-n genune
și-n cît amar de plîns era scãldatã.
7 Și-un neam vãzui, plîngînd cu-amãrãciune,
și-umbla-n tãcere prin rotunda vale,
și-ncet cum merg cei vii în procesiune.
10 Și dînd vederii-o mai departe cale,
ciudat sucit pe-oricare-aci-l vãzui
cu-ntregul trunchi din gît pînã sub șale,
13 spre spate-avînd întoarsã fața lui.
De-a-ndosul ei deci trebuiau sã vie,
cã-n fațã vãzul stins era oricui.
16 Se poate, zic, c-ar fi paralizie
prin care-un om atari suciri sã pațã,
dar n-am vãzut și nici nu cred sã fie.
19 Socoți, de-o vrea Cel Sfînt sã prinzi în viațã
din cîntul meu, creștine,-o-nvãțãturã,
putut-am eu sã am neplînsã fațã,
22 vãzînd de-aproape-a omului fãpturã
strîmbat-astfel cã plînsul lor curgînd
din ochi trecea pe buci prin crãpãturã?
25 Proptit de-un colț al stîncii aspre stînd
am plîns, și-am plîns pînã ce bunul tatã
- „Mai stai - mi-a zis - cu alți nebuni în rînd?
28 Ți-e mila vie-aici, cînd ți-e-ngropatã.
Cãci cei mai mari mișei sînt cei ce au
murmur cînd vãd divina judecatã.
31 Sus, capul sus! Și vezi pe-Amfiarau
pe cel ce-l înghiți pãmîntu-n fine
la Teba-n șes, iar oștile-i strigau:
34 - „Dar unde-alergi acum, și ce-i cu tine?»,
dar el s-a tot scufuns pînã cãzu
la Minos cel ce-nhațã pe-orișicine.
37 Și vezi cã piept din spete-aici fãcu:
prea mult sã vazã-n fața sa el vruse,
deci umblã-ntors și-ntors și vede-acu.
40 Tiresias vezi-l cel ce-odatã fuse
femeie-atunci cînd din bãrbat schimbatã
el membre-atari ca și-o femeie-avuse,
43 și-avu dintîi c-un bãț din nou sã batã
din nou doi șerpi cum dragostea-i unește
și iar primi fãptura sa bãrbatã.
46 Cu spatele de burtã-i se proptește
Aruns acel ce-n munții Luni, pe-unde
valeanul cararez cu greu plivește,
49 un pustnic stete-al peșterii afunde
de marmurã, și larg avu spre mare
și larg deplin spre cer, în zare-oriunde.
52 Cu pãrul despletit pe sînu-i care
tu nu i-l poți vedea acum, cãci el
și tot ce-i pãr pe ea dincolo-l are,
55 ea Manto fu, pribeaga fãrã țel
ce-n locul meu natal în urmã stete,
de-aceea vreau s-asculți aici nițel.
58 Cînd tatãl ei sfîrșitu-obștesc și-l dete
și sclav-ajunse patria lui Bac,
fu lung prin lume-alergul ãstei fete.
61 În mîndra-ne Italie zace-un lac
dincoace de Tirol, și ne formeazã
hotar de cãtre nemți, numit Benac.
64 Mai mult de-o mie de-ape ce brãzdeazã
din Garda-n Val Camonica Peninul
aceste toate-n zisul lac stagneazã,
67 și-un loc e-n lac unde-ar putea vecinul
pastor al Bresciei conveni cu cel
ce e-n Verona, ca și cu Trentinul,
70 Peschiera stã, frumos și bun castel
la rîpa cea mai scund-a astei ape,
și ține-n frîu pe bergamasci cu el,
73 pe-aici apoi prisosul cît nu-ncape
în lac, își rumpe peste mal un vad,
ca rîu cãtînd pe verzi cîmpii sã scape.
76 Dar apele-i de-ndat-apoi ce cad
cu nume Mincio, nu Benac, scoboarã
și-așa se varsã la Governo-n Pad.
79 Nu curge mult și-ajuns pe locuri șese
se-ntind lãțite-ntr-o mocirlã latã
ce-aduce vara multe boale-adese.
82 Trecînd pe-acolo deci cumplita fatã
pãmînt uscat vãzu-ntr-acel nãmol
și-n el nici om, nici holdã sãmãnatã;
85 și-aici, fugind de lume cu-al ei stol
de servi, urmîndu-și trista-nvãțãturã,
trãi, lãsînd acolo trupu-i gol.
88 Rãzleți de primprejur apoi umplurã
plugari ãst loc ce-n smîrcul sãu cel lat
avea-mprejur fireascã-ntãriturã,
91 și fãr-al sorții semn ei nume-au dat
cetãții lor clãdite pe-oseminte
ca fetei cei ce-ntîi pe-aici a stat.
94 Și mult îi fu poporul, mai 'nainte
de-a fi de Pinamont cu-nșelãciune
credulul Casalodi scos din minte.
97 De-aceea-ți spun, cã dac-ar fi sã-ți spunã
cã alte-origini are-al meu pãmînt,
sã poți minciunii-un adevãr opune."
100 Iar eu: - „Ce-ai spus, maestre,-mi este sfînt,
și-al tãu cuvînt tãrie-a prins în mine,
ca praf mi-ar fi oricare-un alt cuvînt.
103 Dar vezi și-mi aflã-n neamul care vine
vrun vrednic de vãzut și mi-l aratã,
cãci tot ce vreau aceasta e, știi bine".
106 Iar el: - „Acel cu barba rãsfiratã
pe spete-a fost - cînd Grecia-n greul pas
de-ai sãi bãrbați era despoporatã
109 așa c-abia copii i-au mai rãmas -
augur, și-a dat cu Calcas semnul care
porni din Aulida primul vas.
112 Eurifil se numea, și-ãst nume-l are
în 'naltu-mi cînt unde de dînsul spui
tu-l știi, cã-mi știi întreaga mea cîntare.
115 Cel slab în șale-așa cã parcã nu-i,
e Scot și-ntr-adevãr avu putința
sã-nșele lumea cu magismul lui.
118 Guido Bonat își plînge-aici știința,
și-Asdent ce-acum sã fi rãmas la piele
și sfori ar vrea, ci-acu e-n darn cãința.
121 Vezi tristul stol cari au fugit de-andrele,
de fus și gheme și-au prostit creștinii
fierbînd și ierburi și-nvîrtind ulcele.
124 Dar haide-acum! Între-ambele confinii
a celor douã lumi ni se scufundã
în mare sub Sevila Cain cu spinii.
127 Și-apoi, ieri noapte luna fu rotundã
și nu uita cã zarea ei te-a prins
și bine-aori în silva ta profundã".
130 Așa-mi vorbea, iar noi mergeam întins.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
