|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al șaptelea.
Cerculețul al treilea: silnicii
împotriva firii
Convorbirea a trei fruntași florentini cu Dante. Plîngerile despre corupția
Florenței (1-90) Apariția lui Gerion
chemat de Virgil (91-136)
1 Eram și de-unde-acum s-aude bine
cãzînd ãst rîu cum sunã-ntr-alt ponor
ca zumzetul ce-l face-un roi de-albine.
4 Cînd iatã-n goanã trei, cu-același zor,
s-au rupt, fugind [în pîlc de-o ceatã care]
trecea prin ploaia asprei cazne-a lor.
7 Veneau spre noi toți trei cu strigãt mare:
- „Ia stai tu cel ce dupã haina lui
din urbea noastrã cea coruptã pare!".
10 O, ce de rãni pe trupul lor vãzui
și proaspete și vechi arsuri și-urgie,
încît mã-ncrîncen chiar și-acum cînd spui.
13 La glasul lor s-opri Virgil, iar mie
mi-a zis apoi: - „S-aștepți pe-aceștia trei,
și-i demn s-arãți cu dînșii curtenie.
16 Ba cred cã dacã prin natura ei
n-ar ninge-atari vãpãi aceastã gurã,
mai bine-ar fi ca tu sã mergi la ei".
19 Vãzînd cã stãm, ei iarãși începurã
anticul plînset, și-ajungînd apoi
toți trei deodat-o roatã se fãcurã.
22 Și cum pîndesc atleții unși și goi,
dintîi și timp și potrivitã stare,
de-a-ncepe-a se-mpumna și-a-și da rãzboi,
25 așa rotea, cu fața fiecare
spre mine-astfel cã gîtu-n sens contrar
de-al tãlpilor fãcea a sa cãrare.
28 - „Și-obrajii stinși și arși și-ãst loc amar
de-ți fac de noi o scîrbã care-ntrece
chiar mila ta - mi-a zis un ins -, mãcar,
31 mãcar a noastrã faim-atunci te plece
sã spui ce om ești tu, cã viu te-ncrezi
prin lumea morții-așa vegheat a trece?
34 Acest pe urma cui rotind mã vezi,
murdar și fãrã pãr cum e cu totul,
avu mai mare rang de cum îl crezi.
37 El Guido Guera e, și-a fost nepotul
Valdradei celei bune, și-ncercatã
și spad-avu precum avu și votul.
40 În dosul meu țãrîna e cãlcatã
de Teghiaiu Aldobrand, cui trebuia
mai multã sã-i fi dat voi cinste-odatã.
43 Iar eu ce-mi duc cu-aceștia crucea mea
sînt Iacob Rusticuci și-mi fu pierire
mai mult decît orice nevasta rea."
46 Sã fi putut avea de foc scutire,
sãream la ei acolo-n flacãri drept,
cã-mi da maestru-ntreaga sa-nvoire;
49 cum îns-aveam numai arsuri s-aștept,
învinsã-mi fu de fricã buna vrere
ce dornic mã fãcea sã-i strîng la piept.
52 - „O, nu dispreț - rãspunsei -, ci durere
de starea voastrã m-a cuprins deodatã
și mult va fi pînã s-o simt cã-mi piere,
55 de-ndatã ce-acest domn al meu și tatã
cuvinte-a spus din cari vãzut-am bine
cã oameni demni, cum voi sînteți, s-aratã.
58 Din țara voastrã-s eu; și-a voastre pline
de faimã nume-oricînd le-am onorat
și scrise port a voastre fapte-n mine.
61 Eu las pelinul și dulci poame cat,
de-un duce-adevãrat promise mie,
ci-ntîi pînã la centru-o sã strãbat."
64 - „Mult timp în membre sufletul sã-ți fie
stãpîn - mi-a zis alt duh -, și-așa cum vrei
sã lași pe urm-o faimã-n lumea vie,
67 mai dã Florența și-azi ca de-obicei
valori în fapte și-n deprinderi bune,
ori totu-i azi gonit din sînul ei?
70 Cãci nou sosit la plîns aci-n genune
Vilhelm Borsiere-atîta de nesiguri
ne face-a fi, și triști, cu ce ne spune."
73 - „Poporul nou și iuțile cîștiguri
te fac fãrã de cumpãt și-ngîmfatã,
Florențo,-ncît te zbați acum în friguri!"
76 Așa vorbii cu fruntea ridicatã.
Și-acum toți trei priveau așa-ntre sine
cum faci privind spre-o vorb-adevãratã.
79 - „De-ți este lesne-oricînd atît de pline
rãspunsuri - ei mi-au zis - sã dai oricui,
ferice tu, cã spui ce știi cã-i bine.
82 Iar dac-o fi sã ieși din locul bui
și-ai iarãși sã revezi frumosul soare,
cînd drag ți-o fi sã zici de Iad: eu fui!
85 fã și de noi cuvînt printre popoare!"
Și, cercul rupt, în graba de-a se duce
pãreau toți trei cu aripi la picioare.
88 Nu poate-atît de iute-un om s-apuce
sã zic-amin, cum ei ne-au și apus,
deci bine vru sã plece și-al meu duce.
91 Iar eu urmai, și nu mult drum ne-am dus,
și-urla de-aproape-atît ãst rîu la vale,
cã nu ne-am fi-auzit ce ne-am fi spus.
94 Precum din Monte Viso apei sale
dintîi spre Ost își taie curs acel
pîrîu ce-n stînga pe-Apenini ia cale
97 și-n munți numit e Aquacheta el
'nainte-a ce s-ajungã pe cîmpie
spre-a fi la Forli-apoi numit altfel,
100 cãzînd din Alpi pe-o rîpã cea pustie
din sus de Benedict unde-ar putea
sã fie-azil de-ajuns și pentr-o mie,
103 așa cãzînd din ruptul mal vuia
și-acoalea cursul tulburei vîlcele
cã-n scurtã vreme-ai asurzi de ea.
106 O sfoar-aveam în jurul coapsei mele
pe-atunci și eu, și-ades cu ea crezui
sã prind pantera cu pestrițã piele.
109 Întreag-acum din jur mi-o desfãcui,
așa precum Virgil avut-a dorul
și-apoi, fãcutã ghem, i-o-ntinsei lui.
112 Spre dreapta-ntors cu ea conducãtorul,
și nu departe de prãpastie stînd
în negrul hãu subt el îi dete zborul.
115 Ieși-va lucru nou, gîndeam, firește
la noul semn, la care-atent fusei
cît stã Virgil de-atent și-l urmãrește;
118 ah, ce precaut cat-a fi cu-acei
cari vãd nu numai fapta cea de-afarã
ci-adînc pãtrund cu mintea și-n idei!
121 Iar el mi-a zis: - „Curînd o sã rãsarã
ce-aștept aici, și ce visezi tu-n tine
vederii tale-ndat-o sã-i aparã".
124 Cît poți, cînd pare-un adevãr, creștine,
c-ar fi minciunã, tu sã-l taci mereu,
cãci fãr' de vinã poți pãți rușine -
127 ci-aici nu pot sã tac, și iatã eu,
creștine, jur pe-aceast-a mea cîntare,
și-așa precum o lungã viațã-i vreu,
130 cã-n negrul aer gros vãzui c-apare
plutind ceva, de jos, cumplit de-ajuns
sã tulbure pe-un om oricît de tare;
133 precum se-ntoarce-acel ce s-a scufuns
ca sã descurce-ancora cînd se prinde
de stînci ori de-alt vrun lucru-n mare-ascuns,
136 se-nfige-n tãlpi și-ntreg în sus se-ntinde.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
