|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al șaptelea. Brîul întîi: silnicii
Minotaurul (1-27) Originea ruinei
(28-45) Centaurii (46-99) Silnicii
împotriva aproapelui (100-139)
1 Cumplit un scoborîș acea grãmadã
de stînci era, și-n spaime-atît de plinã,
cã orice om s-ar fi-ngrozit sã-l vadã.
4 Precum prin tremur sau printr-altã vinã
din jos de Trent pe-o parte-a vãii sale
pe-Adige-l strîmtoreaz-acea ruinã,
7 încît din culmea de-unde-a curs la vale
se fac pînã pe șes prãpãstii-adînci
încît cei ce-ar fi sus n-au nici o cale
10 atare-un clin fãceau și-aceste stînci.
Și sus pe surpãturi, întins sã zacã
rușinea Cretei, monstrul, sta pe brînci,
13 scîrbosul zãmislit în falsa vacã.
Vãzîndu-ne-a-nceput sã muște-n sine
ca-n furie-acel ce n-are-altce sã-și facã.
16 Virgil atunci spre el: - „Acest ce vine
tu poate crezi cã-i principele-Atenei
acel ce sus a stins suflarea-n tine?
19 El nu-i adus de vrãjile viclenei
surori ce-avuși; fugi, fiarã, și ferește,
cãci vrea sã vadã caznele Gheenei".
22 Precum un bou, ce-n clipa cînd primește
toporu-n cap, își rumpe funia lui,
nu poate-umbla, ci beat se-mpleticește,
25 așa pe-aceastã fiarã o vãzui.
Și-atunci Virgil: - „Sã treci, cît timp pe fiarã
tu-n furie-o vezi, prin pasul ce-l fãcui".
28 Pe coastã-n jos pornirãm așadarã,
pe pietre cari jucau peste abis
sub mine-ades prin noua lor povarã.
31 Mergeam gîndind. Iar el: - „Tu poate,-a zis,
gîndești ce-i rîpa asta apãratã
de monstru-acest turbat ce l-am ucis?
34 Dar vreau sã știi și tu cã-ntîia datã
cînd fui aci-n adîncul Iad adus
aceastã rîpã rea n-a fost surpatã.
37 Dar nu 'nainte mult, greșit de nu-s,
de ce-a trecut prin Iad Biruitorul
ce-atît de mare plean lui Dis i-a dus,
40 cumplit s-a zguduit din tãlpi ponorul
acest mudar, încît crezui cã prinde
întregul univers sã simt-amorul
43 ce-n haos lumea mai ades o-ncinde
cum cred mai mulți, și[-n acel timp] cãzurã
aceste stane vechi și-aici și-altinde...
46 Și-acum privește, cãci pe-aproape curã
un rîu de sînge-n care fierb de veci
cîți rãu prin silã altora fãcurã".
49 - „Ah, oarbã furie, poftã, ce nu treci!
cum zbați în scurta viațã biata gloatã
și-n cea etern-așa de rãu ce-o 'neci!"
52 Și larg vãzui un șanț, ce merge roatã
precum mi-a spus Virgil, și-ncunjurînd
încinge-a ãstui cerc cîmpia toatã,
55 iar între el și 'naltul zid, fugînd
vãzui armați centauri cum se-nșirã,
cum vii, dup-al lor fel, umblau vînînd.
58 Vãzîndu-ne venind, ei toți s-oprirã,
iar trei au și pornit din ceata lor
și proaspete sãgeți pe arc tocmirã.
61 Iar unul de departe: - „Ce ponor
vi-e dat? Voi doi ce scoborîți priporul,
vorbiți din deal, cãci altfel vã dobor".
64 - „Vom da rãspuns - a zis conducãtorul -
de-aproape lui Chiron; cãci nu spre bune
lucrãri te-a-mpins pe tine-apururi zorul!"
67 Și-apoi: - „Acesta-i Nes - a prins a-mi spune,
murind de dragul mîndrei Dejanire,
prin propriul sînge-a vrut sã se rãzbune.
70 Acel ce-și ține-n piept a sa privire
Chiron e, cel ce-avu pe-Ahil în casã,
al treilea, Fol, ce furii-avea din fire.
73 Sînt unii ce-n juru-acestor șanțuri pasã
și trag sãgeți în suflete cari ies
mai mult din rîu decît au drept sã iasã".
76 Spre-acele fiare sprintene-am purces
și, dupã ce cu-a armei crestãturã
Chiron al bãrbii stuf puțin l-a dres,
79 astfel despãdurindu-și larga-i gurã:
- „Vedeți și voi, fîrtați, cã se clãtește
ce-atinge-acel din dos, pe unde curã?
82 Piciorul mort nu face-așa, firește".
Virgil, ce-i sta la piept, în locu-n care
o fire-a sa cu-a doua i-o-ntîlnește:
85 - „E viu - a zis - și am însãrcinare
sã merg, sã vadã Iadu-ntreg, cu el;
nevoia-l poartã, nu vrun plac ce-l are.
88 Iar cine-mi dete-o slujbã de-acest fel,
osane cîntã-n sfînta-i locuințã -
el nu-i tiran, nici eu vrun duh mișel!
91 Pe-acea putere deci, ce-mi dã putințã
sã trec pe-aceste cãi îngrozitoare,
dã-mi unul dintre-ai tãi mai de credințã,
94 și pe-unde-i vad prin rîu sã ne scoboare,
și-n spate treacã-mi viul, cãci altcum
n-am cum sã-l trec, cã nu e duh sã zboare".
97 Spre dreapta sa Chiron s-a-ntors acum:
- „Te-ntoarce, Nes, și du-i, și la-ntîlnire
cu alt vrun stol, tu fã sã-ți facã drum".
100 Și-a lungu-acelei ape clocotite
priveam urmînd fidelu-nsoțitor,
pe fierții-acei ce scot urlãri cumplite.
103 Înfipt pînã sub ochi vãzui popor,
iar Nes: - „Aceștia-s cei[a] cari prãdarã
și-acei tirani ce-au fãptuit omor.
106 Plîng relele fãcute-n chip de fiarã
și-al Ferei domn și Dionis hainul
ce-a dat Siciliei ani de jale-amarã.
109 Ãst cap cu plete negre-i Ezzelinul,
dincoa', și-aici cu plete mai deschise
a fost Obizo d'Est, și cu deplinul
112 e drept cã fiu-i proclet îl ucise".
Privii spre duce-atunci, dar: - „Dintre noi
aceasta-ți fie-ntîi aici", îmi zise.
115 Nu mult mai merse Nes și-oprit apoi
privi spre-o gintã pînã-n gît intratã
precum pãrea,-ntr-al sîngelui șivoi.
118 Și-o umbrã ne-arãtã stînd izolatã.
- „Acesta-i ucigaș inimii-acei
ce și-azi mai e la Tamisa-onoratã."
121 Vãzui cu capu-ntreg, de-aici, mișei
ieșiți din rîu, și-apoi și pînã-n șale,
și-aici și cunoscui pe mulți din ei.
124 Și-așa scãdea mereu cumplita vale
încît de-acum doar gleznele-nvãlea
și-aici prin șanț ne-a dat și vadul cale.
127 - „Așa precum urmeaz-a tot scãdea
cum vezi, pe-aceastã parte roșia baltã -
vorbit-a Nes -, aș vrea sã crezi cã ea
130 sporește-astfel pe partea ceealaltã
adîncul ei, pînã ce-ajunge unde
tiranii stau, sã urle și-n deolaltã.
133 Acolo vru justiția sã-i scufunde
pe-Atila cel ce-al lumii biciu fusese,
pe Pirh și Sext, și-amestec-a lor unde
136 de plîns cu spuma ce din clocot iese
etern, doi Rinieri, zvîrliți în Iad,
cã multor cãi le-au dat rãzboi adese."
139 Iar el se-ntoarse-apoi trecînd prin vad.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
