|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al șaselea: ereticii
Mormîntul papei Anastasie al II-lea
(1-9) Topografia generalã a
Infernului descrisã de Virgil (10-66)
Îndoielile lui Dante lãmurite de
Virgil (67-115)
1 Pe culmea unei 'nalte rîpi, clãditã
rotund din pietre mari ce-avalma zac,
soseam pe-o culme-acum și mai cumplitã.
4 Și-aici, siliți de aburi rãi ce fac
aduși de jos o groaznicã putoare,
am stat sã ne ferim dup-un capac
7 al unui larg sicriu ce-avea scrisoare:
„Pe papa Anastasie-l țin, pe cel
de Fotie tras pe cãi rãtãcitoare".
10 - „Aci ne cat-a merge-ncetinel
spre-a ne-nvãța cu fumul ce-aburește
și nu ne-o mai pãsa apoi de el."
13 Așa Virgil, iar eu: - „Atunci gîndește
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi rãpus,
ãst timp de-aici". Iar el: - „Gîndesc, firește.
16 Aceste stînci, o, fiul meu - mi-a spus -
cuprind în sine-astfel trei cercurele
din grad în grad ca și cele de sus.
19 Și pline toate gem de duhuri rele,
dar pentru ca vãzînd de-ajuns sã-ți fie
sã-ți spui de ce și cum au cazna ele.
22 Nedreptu-i scop oricãrui rãu ce-urgie
provoacã-n cer; și-ajungi la scopul tãu
știrbind pe-alt om prin fraud-ori silnicie.
25 Dar frauda este-al minții-un propriu rãu,
deci mai urîtã-n cer; și-a fraudei crime
au chin mai mare-n mult mai jos un hãu.
28 Cei silnici țin cuprinsul vãii prime.
Ci-așa cum sila trei direcții ia,
și cercu-i construit ca o treime.
31 Ori Celui Sfînt, ori ție-ți stricã ea,
ori altuia. Zic lui și-averii sale,
precum c-un clar temei tu vei vedea.
34 Prin sil-aproapelui loviri mortale
ori moarte-i dai, și silã-i faci averii
prin foc și jaf și lucruri fãr' de cale.
37 Deci cei ce-ucid și-s urzitori durerii
și fur-ori pradã, toți vor plînge-aici
în primul cerc și-n osebite serii.
40 Prin sil-averii proprii poți sã-ți strici
și ție-apoi; deci, fãr' de nici o fine
în cercu-al doilea sieși inimici,
43 plîng toți acei ce se ucid pe sine,
și joac-averi, dînd bunuri risipirii,
sau plîng unde-ar fi loc de stãri senine.
46 Poți face sil-apoi Dumnezeirii,
de-o blastemi din adînc și-i negi ființa,
și-urãști natura sau vrun dar al firii.
49 Deci cel mai strîmt ponor e locuința
Sodomei și-a Cahorsei și-alor care
urãsc hulind din suflet Provedința.
52 Iar frauda, care-oricui îi dã mustrare,
și-n contra cui se-ncrede-n ea uzeazã
și-n contra cui încredere-n ea n-are.
55 Ãst mod, el parcã numai dezmembreazã
ce Firea vru prin dragoste s-adune;
de-aceea-n cercu-al doilea se-ncuibeazã
58 curvii și furt și vrãji și-nșelãciune
și-abuz și fals și toatã lingușirea
și alte-asemeni cãi de spurcãciune.
61 Ci-n cazul prim distruge și iubirea
ce-avem din fire și pe cea ce-anume
s-adaugã ei sporind ce naște firea,
64 de-aceea-n cercul cel mai strîmt din lume,
în centrul ei, pe care șade Dis,
trãdãrii-i scris etern sã se consume".
67 - „Maestre-al meu, ce clar îți curge,-am zis,
cuvîntul tãu și-mi dã distincție clarã
de-acest popor și neamu-n el închis!
70 Dar cei ce stau în balta lor murdarã,
și cei purtați de vînt și cîți se-njurã
ciocnind poveri, și-acei din ploi, de-afarã;
73 de-i stau și ei lui Dumnezeu în urã,
de ce nu-s în cetate-n foc, la fel,
iar dacã nu, de ce-au ceea ce-ndurã?"
76 - „De ce ingeniul tãu - rãspunse el -
s-abate-așa cum nu fãcu 'nainte?
Ori mintea ta țintește-acum alt țel?
79 De-acele vorbe nu-ți aduci aminte,
de-al tãu elin în eticã tratate,
cã-s trei porniri dușmane vrerii sfinte:
82 necumpãt, rea-credințã, cumplitate
de bestie? Iar primul dã mai micã
ofensã-n cer, deci mai puțin și bate,
85 și-acum de-observi ce-acestea vreau sã zicã,
și bine-aminte ții cine-s acei
ce-afarã plîng, mai sus, nu-n foc adicã,
88 tu poți vedea de ce acești mișei
deoparte stau, iar Dreapta cea verace
mai blîndã-și are-aici mînia ei."
91 - „Oh, soare tu, ce-oricare nor desface,
iar cînd explici m-albești, încît, precum
îmi place-a ști și-n dubiu-a fi îmi place,
la punctu-acela întoarce-mi-te-acum,
cînd zici c-ar fi-nsultînd cãmãtãria
divina milã și mi-aratã cum?"
- „Nu singur într-un loc filosofia
o spune cui voiește-a cerceta
cã firii voastre-i este obîrșia
100 divinul intelect și arta sa.
Și-n fizicã dac-o citești, nu toatã,
ci-n prea puține file vei afla,
103 cã firii arta - cît e scris sã poatã -
e ca și unui maistru-nvãțãcelul,
deci e lui Dumnezeu ca și-o nepoatã.
106 Dintr-astea douã, de-ai aminte felul
în care Facerea de-Adam trateazã,
un om își ia și viața sa și țelul.
109 Cum îns-un cãmãtar alt drum urmeazã
el ia-n dispreț și firea și-arta care
îi dã ei țel, cã-ntr-alta el spereazã.
112 Și-acum, sã vii, cã-i timpul de plecare,
Spre zori și Peștii schinteiazã-acum
și-ntors de tot spre-apus e Carul Mare
115 iar pe-unde-om scoborî-i departe drum."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
