|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al treilea: lacomii
Cerber. Ciacco (1-36) Ciacco
(37-57) Profețiile lui Ciacco cu
privire la Dante (58-93) Digresie
despre reînvierea trupului (94-115)
1 Venindu-mi iar în firea ce-o pierdui
de mila celor doi cumnați, de care
cu totul tulburat în suflet fui,
4 vãzui cãzniți de-alt soi și o nouã stare
de cazne-oriunde mi-am întors privirea
și-oriunde-am mers și-oricum fãceam mișcare.
7 Era-ntr-al treilea cerc aci-n izbirea
eternei ploi, ce rece, grea și iute,
nu-și schimbã-n veci nici cursul ei, nici firea.
10 Și ning zãpezi și ape cad stãtute
și grindini bat prin zarea-ntunecatã;
pãmîntul ce le-nghite-ntr-însul pute.
13 Iar Cerber, fiara crudã și ciudatã,
cîinește latr-aici la ticãloșii
plouați etern, trei guri cãscînd deodatã.
16 Bãloasa barbã neagrã și-ochii roșii,
și-un pîntec larg și gheare-avînd, jupoaie
și sfîșie și mușcã pãcãtoșii.
19 Cîinește urlã toți, pãtrunși de ploaie
și-o coast-o fac a celeilalte scut
și-astfel se-ntoarce-ades sãrmana droaie.
22 Cînd marea fiarã Cerber ne-a vãzut
rînjindu-și colții-a prins din ei sã batã
de furie-n trupu-ntreg fiind zbãtut.
25 Dar palmele-ntinzîndu-le-al meu tatã
pãmînt luã și-n gura cea-ntreitã
cu pumnul plin i-o repezi deodatã.
28 Și ca și-un cîine ce rîvnind s-agitã
și tace-apoi, mîncarea cînd și-o ia
și n-are-alt gînd și-alt zor decît sã-nghitã,
31 cu fãlcile scîrboase-așa fãcea
ãst demon crud ce urlã-ncît mai bine
cãzniții-aceștia surzi sã fie-ar vrea.
34 Iar noi treceam pe umbre ce le ține
zãcînd ãst loc cumplit, și-aceastã stradã
ne-a fost pe-a lor golimi ce par ca pline.
37 Zãceau cu toții rãsturnați grãmadã,
dar unul singur cînd de veste prinse
c-am da spre el, s-a ridicat sã șadã.
40 Și-apoi: - „De poți cunoaște-mã, tu, inse,
ce treci prin acest Iad - fu vorba lui -,
cãci nu fui stins cînd viața [ta] s-aprinse".
43 Iar eu: - „A ta cãznire,-așa-ncepui,
din minte-mi vãd c-atîta mi te scoase
cã-mi pare-așa cã nu te mai vãzui.
46 Dar cine ești, ce-atît de ticãloase
pedepse iai, încît de ia vro vinã
mai mari în Iad, nu ia și mai scîrboase?".
49 Iar el atunci: - „Cetatea ta cea plinã
de pizm-așa, cã dã din vas afarã,
m-avu cu dînsa-n lumea cea seninã.
52 Ai voștri numele de Porc mi-l darã,
și-a gurii poftã fãrã saț fãcu
sã plîng cum vezi în ploi ce mã culcarã.
55 Dar suflet trist nu singur sînt, o, nu.
Cãci toți aceștia pentru-aceeași vinã
au tot aceeași caznã". Și tãcu.
58 Iar eu: - „Mi-e inima, tu, Ciacco, plinã
de plîns cînd vãd amarul ce te bate;
dar spune-mi dacã știi la ce-o sã vinã
61 sãrmanii fii ai urbei dezbinate.
Mai e vrun bun în ea? Și de-unde-ar fi
c-a-ntrat astfel discordia-n cetate".
64 - „O lungã ceart-avea-vor și-or veni
la sînge-apoi, și cu rușine mare
partidul Alb pe Negri-i va goni.
67 Dar scris îi e și lui sã paț-atare,
trecînd trei ani, cãci Negrii-l vor înfrînge
prin sila cui amic azi li se pare.
70 Mult timp ținîndu-și fruntea sus, vor strînge
amar [pe ceilalți, și dãri mari le iau],
oricît s-or indigna și-oricît s-or plînge.
73 Iar buni sînt doi, dar nici o vazã n-au.
Trufia, pizma, pofta de avere
sînt trei schintei cari foc cetãții dau."
76 Așa-și vorbi gemuta lui durere.
Iar eu atunci: - „Dorinții mele-i pune
sfîrșit, te rog, sã-mi spui ce-ți voi mai cere.
79 De Mosca și-alții demni, de-Arigo spune,
de Farinata, Rusticuci, Teghiai,
și toți acei ce-au tins spre fapte bune,
82 ei unde sînt? Rãspuns te rog sã-mi dai,
cã-i mare flacãra dorinții mele
sã știu de plîng în Iad ori sînt în Rai?".
85 Iar el: - „Ei sînt la duhuri mult mai rele,
cãci alte crime mai spre fund i-au dus;
de mergi și-atît de jos, vei da de ele.
88 Iar cînd vei fi în dulcea lume sus
de mine-aminte lumii tu-i mai adã!
Nu-ți spun mai mult și-ajungã-ți cîte-am spus!".
91 Chiorîș el ochii-a-ntors sã mã mai vadã
puțin, și capu-apoi vãzui cã-i picã,
cãzînd cu el la orbii sãi grãmadã.
94 Virgil atunci: - „El nu se mai ridicã
de-aici decît cînd îngerii-o[r] sã sune,
vestind pe nori puterea inimicã:
97 gãsindu-și toți mormîntul trist, vor pune
pe ei avutul trup și chip și-apoi
suna-le-va ce-n veci o sã le tune!".
100 Vorbind puțin de viața cea de-apoi
treceam încet prin plin de-nfiorare
amestec orb de duhuri și de ploi.
103 Și-am zis: - „Va fi pedeapsa lor mai mare,
maestre,-n urmã, dup-a lor sentințã?
Mai blînd-o fi? Ori stînd cum e și-atare?".
106 Iar el: - „Sã ai aminte-a ta științã:
pe cît e mai perfectã, simte chin
ca și plãceri, pe-atît orice ființã.
109 Deși nu merge-acest popor meschin
nicicînd spre-adevãrata perfecțiune,
ce-aici li-e știrb așteapt-acolo plin".
112 Vorbind mai multe decît pot eu spune,
rotunda vale-n arc am strãbãtut-o
și-ajunși pe-unde-i ieșirãm din genune,
115 de marele dușman am dat, de Pluto.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
